În timpul ultimei şedinte de guvern au fost aprobate normele de aplicare a noului Cod fiscal – care va intra în vigoare chiar de la 1 ianuarie 2007. De obicei, astfel de norme trebuie să aducă anumite clarificări privind punerea în practică a unor noi reglementări. Practica, în decursul ultimilor 17 ani, demonstrează că, de obicei, autorităţile utilizează uneori normele metodologice şi pentru a -completa- unele articole din actul normativ la care se referă astfel încât să vizeze un anumit obiectiv propus, dar insuficient explicitat în textele respective de lege.
Nu trebuie acreditată ideea că normele la noul Cod fiscal sunt îndreptate impotriva contribuabilului sau pentru a -servi- anumite interese. Surprinzător, noile norme aduc clarificări privind multe aspecte strict tehnice, ca interpretare în litera legii, favorabile contribuabilului în înţelegerea mecanismului fiscal, fapt semnalat şi într-unul dintre articolele precedente pe această temă.
Nerezidenţii, cu reprezentant
În secţiunea impozitului pe profit se pot incadra prevederile referitoare la modul de reevaluare a mijloacelor fixe, aspectele legate de determinarea profitului impozabil în cazul lichidării persoanelor juridice sau cele referitoare la regimul fiscal aplicabil în cazul fuziunilor, divizărilor, inclusiv parţiale, a transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre ale UE.
În cazul impozitului pe venit, normele stabilesc, spre exemplu, includerea în categoria veniturilor neimpozabile a stimulentului acordat, potrivit legislaţiei, pentru susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, a sprijinului material lunar primit de soţul supravieţuitor, precum şi a celui primit de către copiii minori, urmaşi ai membrilor titulari, corespondenţi şi de onoare din ţară ai Academiei Române şi a ajutorului lunar pentru soţul supravieţuitor.
Tot prin intermediul normelor se reglementează includerea în categoria cheltuielilor deductibile limitat a tichetelor de creşă acordate de angajator, a introducerii opţiunii de impunere a venitului brut, cu cota de 16%, impozitul fiind final, pentru persoanele fizice care realizează venituri din activităţi desfăşurate pe baza contractelor sau convenţiilor civile.
Aceleaşi norme stabilesc că în categoria veniturilor asimilate salariilor trebuie incluse şi indemnizaţiilor lunare plătite de angajator pe perioada de neconcurenţă, precum şi a celor prevăzute în contractul de muncă plătit de angajator pe perioada suspendării acestuia ca urmare a participării la cursuri sau la stagii de formare profesională ce presupun scoaterea integrală din activitate. Şi în cazul impozitului pe veniturile nerezidenţilor au fost operate o serie de modificări importante, printre acestea figurând obligaţia ca în cazul în care înregistrează câştiguri din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică română să îşi desemneze în România un reprezentant sau un împuternicit pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile fiscale. De asemenea, nerezidenţilor le-a fost acordată posibilitatea de a prezenta într-o perioadă de 5 ani certificatul de rezidenţă fiscală.
În cazul regimului TVA, explicitările din norme sunt deosebit de importante, dar în cadrul de faţă atragem atenţia doar asupra câtorva, considerate de mare interes. Un exemplu ar fi cel al regulilor de înregistrare şi a modului de stabilire a ajustărilor efectuate în cazul trecerii unei firme de la regimul special de scutire la regimul normal de taxare, când contribuabilul în cauză depăşeşte, ca cifră de afaceri, plafonul minimal de la care devine obligatoriu plătitor de TVA. Tot în norme sunt precizate condiţiile în care se poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri sau prestări separate de servicii sau când se pot întocmi facturi simplificate.