Povestea fabricii de zahar de la Sascut – prima fabrica de zahar din tara – este departe de a se fi incheiat. Desi s-ar fi parut ca dupa demararea operatiunii de lichidare judiciara totul s-a sfarsit, zilele acestea, fabrica de la Sascut este pe cale sa produca o surpriza de proportii: Fundatia Elias a depus o cerere de retrocedare a fabricii conform Legii 10/2001, lege care se refera la regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Fabrica va fi retrocedata
Nationalizata in 1948, fabrica de la Sascut a trecut de la Fundatia Familiei Elias in proprietatea statului roman si a functionat aproape fara probleme pana in luna octombrie 1998. Atunci a avut loc ceea ce in limbaj de specialitate se numeste ursificarea hornului cu -amestec entetic- format din conglomerate de calcar si cocs. Ca urmare, intreg procesul de productie a fost oprit, deoarece pentru remedierea acestei avarii ar fi fost nevoie de peste un miliard de lei, pe care fabrica nu-i avea.
Dupa doua tentative nereusite de privatizare, Adunarea Generala a Actionarilor, in care FPS era majoritar, a hotarat lichidarea judiciara a societatii -Zaharul- Sascut. Lichidarea a inceput in data de 16 septembrie 1999 si, dupa cateva tentative nereusite de a fi vanduta ca un intreg, lichidatorul a trecut la vanzarea bucata cu bucata. Pana la 1 martie anul acesta au fost vandute materiale, piese de schimb, ambalaje, obiecte de inventar, masini si utilaje agricole in valoare de 1,157 miliarde de lei. In prezent, lichidatorul vinde saci de iuta si de propilena, piese de schimb pentru tractoare si autovehicule, circa 30.000 de saci noi la 5.000 de lei bucata, rulmenti noi etc. -Vanzarea acestora este necesara pentru asigurarea fondurilor necesare cheltuielilor cu paza patrimoniului-, spune lichidatorul Radu Raduta.
In luna februarie a aparut insa Legea 10, care se refera la regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv. Ca urmare, Fundatia Elias, ultimul proprietar al fabricii de la Sascut, a solicitat in data de 16 martie restituirea in natura a bunurilor mobile si imobile. Adica a unor terenuri in suprafata de aproape 21 de hectare si a unor bunuri estimate de fundatie la suma de 338 miliarde de lei. -Solicitarea Fundatiei Elias necesita o verificare atenta a celor revendicate si efectuarea unor expertize tehnice si contabile – spune Radu Raduta. In acest sens, o comisie de specialisti, printre care si inginerul Enache Flueraru – care este cel mai vechi specialist din zona, a identificat imobilele nationalizate in 1948 si care se afla in prezent in patrimoniul societatii Zaharul Sascut.- Printre acestea se afla cladirea fabricii de zahar tos, cladirea de rafinare, cea de separatie, centrala electrica, centrala de aburi, sectia de ambalaje, magazia de aprovizionare, cladirile auxiliare si locuintele de serviciu. Comisia a descoperit insa ca exista utilaje care, desi au apartinut societatii inainte de nationalizare, nu au fost trecute in patrimoniul fabricii, fiind totusi folosite de aceasta. De asemenea, unele cladiri construite intre 1876 si 1945 nu au fost nationalizate, desi statul s-a folosit de acestea.
-Noi suntem pregatiti sa restituim Fundatiei Elias bunurile care i-au apartinut inainte de nationalizare, insa trebuie intai sa clarificam situatia bunurilor care nu apar in inventarul din 1948, precizeaza Radu Raduta. Urmeaza ca, saptamana aceasta, academicianul Vasile Stanescu sa imputerniceasca o comisie care sa incheie un proces-verbal cu privire la starea de fapt a acestor imobile si apoi solutia va fi data de Tribunalul Bacau.-
Scurta istorie
Pe mosia Elias, la circa trei kilometri de satul Sascut, intr-un loc acoperit de paduri ce tineau pana in Lunca Siretului, grupul italian -Sgerdelli, Montenari si Borghetti- incepea, in 1875, constructia primei fabrici de zahar din Romania. Dupa doar un an de zile, in 1876, pe piata romaneasca aparea in premiera zaharul fabricat in tara. Primii muncitori ai fabricii au fost taranii din satele din imprejurimile Sascutului, care s-au adaptat, dupa cum vorbesc documentele vremii, cu multa usurinta si rapiditate noului mestesug. In 1899, in urma unei conventii incheiate intre statul roman si trustul belgian -La compagne internationale de sucreries belges-, fabrica a fost preluata de acesta din urma, care a adus imbunatatiri substantiale procesului de productie, reusind sa dubleze cantitatea de sfecla ce putea fi prelucrata. In acelasi an, s-a construit prima uzina electrica, ale carei utilaje, dupa ce au fost renovate si completate in 1926, a ramas in functiune pana in ziua de azi. Un an mai tarziu, se construieste uzina de apa, iar fabrica primeste numele de -Danubiana-. Din 1930, fabrica trece in proprietatea unei societati italiene, care o va exploata pana in 1941.
