Oricat de multi bani ar avea, pentru un student nu sunt niciodata suficienti. Cand parintii sunt saraci si trimit, lunar, o suma care acopera doar plata caminului si a cartelei de masa, trebuie sa existe un mod de a face rost de bani in plus. Pentru ca, la 20 de ani, lista nevoilor esentiale se poate extinde la infinit. Majoritatea studentilor fac afaceri la limita legii, fara sa aiba nevoie de acte sau sa plateasca impozite. Sunt simple -combinatii- de pe urma carora castiga un ban in plus. Clienti sau parteneri le sunt colegii de camin sau de facultate, si ei in cautarea vreunui chilipir.
Teologul frigotehnist
In paginile de publicitate ale cotidianelor sibiene poate fi intalnit de doi ani incoace urmatorul anunt: -Repar frigidere, congelatoare, la domiciliul clientului, pret minim, asigur garantie-. Urmeaza un numar de telefon la care raspunde un student la Teologie. Edi e in anul III si este originar din Bacau. Repara frigidere din timpul liceului. -Parintii mei sunt pensionari de ani buni si niciodata nu au putut sa-mi ofere prea multe. Asa ca am facut un curs de frigotehnie, am devenit persoana fizica autorizata si, in cateva luni, castigam mai mult decat amandoi la un loc. Experienta acumulata acasa m-a ajutat sa-mi gasesc un loc pe piata si in Sibiu-, spune viitorul teolog. De fapt, Edi nu are probleme cu concurenta, pentru ca este singurul frigotehnist din Sibiu care isi ofera serviciile la domiciliul clientului. -Lumea suna si asteapta sa le vina acasa un mester cu mustata si tample carunte. Cand vad cat sunt de tanar si mai afla si ca sunt student, cei mai multi sunt dezamagiti-, rade Edi. Studentul castiga de pe urma frigotehniei suficient ca sa-si poata plati taxa la facultate si sa traiasca fara pretentii. -Din trei oameni care ma suna, unul isi repara pana la urma frigiderul. Preturile sunt mari si cand aud ca ii costa un milion ca sa le schimb motorul, multi renunta. Cateodata, nu-mi scot banii nici de taxi. Dar, in general, nu pot sa ma plang-, povesteste Edi.
Cel mai ieftin xerox din oras
Bogdan, de la Inginerie, si-a cumparat, in urma cu doi ani, un copiator second-hand. De atunci, studentii din caminul 7 stiu ca la el gasesc cel mai ieftin xerox din oras. -Nu stiu daca am facut o afacere buna cumparand copiatorul. Mi-a luat un an si ceva ca sa-mi amortizez investitia si castigurile pe care le scot de atunci nu sunt asa de spectaculoase-, marturiseste viitorul inginer. Bogdan castiga 100 de lei la pagina copiata si trebuie sa-si procure singur hartia si cerneala necesare. In timpul sesiunilor are mult de munca. Sunt zile in care are de copiat chiar si 1.000 de pagini. Dar sunt si perioade moarte, zile in care nu are nici un client. -Noroc ca stau in camin si nu trebuie sa platesc curentul, altfel as fi dat faliment de mult-, spune Bogdan.
Tehnoredactor
Marian, student in anul II la Litere, tehnoredacteaza si listeaza orice materiale. Pe propriul computer. -Cel mai mult se castiga la lucrarile de licenta, care au intre 50 si 100 de pagini. Preturile mele sunt negociabile. Pentru tehnoredactare, cer 5.000 de lei la pagina, dar, in functie de volumul lucrarii, pretul poate sa scada pana la 4.000-, spune Marian. Pentru listare practica preturi intre 1.500 si 2.500 de lei la pagina alb-negru si intre 4.000 si 6.000 de lei la pagina color, in functie de calitatea ceruta. Investitia s-a limitat la cumpararea unei imprimante color, care l-a costat 1.200.000 de lei. Computerul il are de cativa ani. -Lucrez mult mai ieftin decat orice Internet-cafe din oras, asa ca am suficienti clienti, cu toate ca, in domeniul acesta, concurenta este destul de mare. Principala problema este timpul. Trebuie sa ma descurc in asa fel incat sa-mi onorez la timp comenzile, fara sa am probleme la scoala-, afirma Marian.
Smecheri si fraieri
Florin, de la Jurnalistica, vinde si cumpara telefoane mobile second-hand. -Trei lucruri sunt eterne in lumea asta: apa, aerul si fraierul. Daca n-ar fi asa, eu ar trebui sa traiesc cu cele doua milioane pe care mi le trimit parintii din cand in cand-, rade Florin. Fiind baiat istet, Florin mai castiga trei milioane in fiecare luna. La el poti gasi orice telefon mobil. De la cele pentru care dai cu greu 500.000 de lei pana la bijuterii de 10 milioane bucata. -Mi-ai dat banii, l-ai luat, e al tau. Ca te tine 10 ani sau ca se strica dupa doua zile, e treaba ta. Eu nu dau garantie. Dar, daca sunt baiat bun, ti-l cumpar inapoi la jumatate de pret. Dupa mine, lumea se imparte in doua: smecheri si fraieri. Totul e sa alegi tabara potrivita-, crede viitorul ziarist. Pictorul de icoane Ionut, de la Teologie-Istorie, are o mare pasiune pentru pictura, in special pentru cea religioasa. Picteaza icoane pe sticla, pe care le vinde numai prietenilor. -Pictez pentru ca imi place, nu pentru bani. Daca, totusi, cineva vrea sa-mi cumpere un tablou, eu zic ca 200.000 de lei pentru o icoana, la care lucrez o saptamana, nu e un pret prea mare. E un mod de a imbina utilul cu placutul, nu o afacere. De aceea nu m-am gandit niciodata sa organizez o expozitie-, spune Ionut.
Tichete de masa la pret redus
Tot atat de putin se gandeste la afaceri si Adrian. El isi vinde tichetele de masa pe care le primeste de la firma la care lucreaza cu jumatate de norma. -Trebuie sa-mi platesc taxa, sa mananc si sa ma imbrac, in conditiile in care parintii nu-mi pot trimite mai mult de un milion pe luna. De la serviciu mai primesc doua milioane, plus bonurile. M-am lasat de fumat, nu mai ies in oras aproape deloc, dar banii oricum nu-mi ajung. In loc sa-mi iau mancare in valoare de 50.000 de lei, vand bonul cu 40.000. Sase-sapte sute de mii in plus in fiecare luna nu sunt de aruncat. Mananc mai putin si gata-, spune Marian. E in ultimul an la TTPA. Abia asteapta sa termine facultatea si sa se angajeze cu norma intreaga. Atunci, spera el, in sfarsit, va ajunge sa scape de principala problema a vietii de student: banii. Sau, mai bine zis, lipsa lor.
