Statele Unite, incoltite in Orientul Mijlociu

Rusia si Arabia Saudita isi dau mana peste OPEC

In contextul in care SUA se vad tot mai presate de restul puterilor mondiale mai mari sau mai mici, ale caror conditii legate de implicarea cu trupe in Irak se leaga evident si de exploatarea rezervelor de petrol, lumea petrolului a fost luata prin surprindere de o alta stire. Printul mostenitor al Arabiei Saudite, Abdallah Ben Abdel Aziz, se afla la Moscova pentru trei zile, incepand de marti, unde are programata inclusiv o intrevedere oficiala cu presedintele rus, Vladimir Putin. Vizita reprezinta o mare surpriza pe agenda diplomatica a celor doua puteri petroliere, fiind prima deplasare a unui responsabil saudit la Moscova dupa aproape 80 de ani. In 1926, au fost stabilite practic relatiile diplomatice intre cele doua state, dar de atunci si pana in prezent nici unul nu parea foarte interesat sa colaboreze cu celalalt. -Aceasta zi istorica va ramane in istoria relatiilor dintre Rusia si Arabia Saudita-, nu s-a ferit sa foloseasca epitete printul arab, care conduce de facto Arabia Saudita, dupa intrevederea cu Putin. La randul sau, presedintele rus a fost si el generos in a califica bunele relatii dintre cei doi, apreciind ca exista multe chestiuni -care ne leaga- si care privesc -interesele comune- ale celor doua tari.

Un alt fel de a sugera importanta vizitei care nu fusese anuntata in mediile diplomatice. Explicatiile ei tin tot de controlul pietii petroliere, iar presa straina nu a intarziat sa ofere explicatiile. Cotidianul rus -Kommersant-, ca si prestigiosul ziar conservator francez -Le Figaro- au amintit in acest context de precipitarea relatiilor dintre Washingotn si Arabia Saudita dupa atacurile din 11 septembrie. Si mai ales dupa ce presedintele Putin a dorit sa-i aminteasca presedintelui Bush ca teroristii de la Wold Trade Center erau cetateni sauditi. Arabia Saudita este totodata un membru influent al Ligii Arabe, care s-a opus deschis interventiei militare in Irak.

Vizita printului mostenitor de la Riad la Moscova vine intr-un context in care Arabia Saudita este pe punctul de fi primita in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), pentru care a fost sustinuta de Uniunea Europeana, iar Rusia se lupta si ea tot pentru acelasi tel, fiind una dintre cele mai mari puteri economice ale lumii care nu este inca membra a clubului mondial al comerciantilor cu influenta.

Totodata, vizita s-a materializat intr-un acord bilateral semnat de ministrul rus al economiei si de ministrul saudit pentru petrol, sub ochii surazatori ai celor doi lideri. Documentul prevede, coincidenta, -dezvoltarea relatiilor de parteneriat bilateral in domeniul petrolului si gazelor-. Tradusa prin deschiderea unor societati mixte pentru exploatarea zacamintelor de petrol si chiar crearea unui grup de lucru ruso-saudit in domeniu. Regatul saudit detine 25% din rezervele mondiale de petrol, produce peste opt milioane de barili zilnic, in timp ce Rusia este cel mai mare exportator de hidrocarburi, dupa statele membre OPEC. Industria petroliera ruseasca este oficial interesata de investitii saudite in modernizarea infrastructurii, vizita urmand sa se concretizeze si cu cateva contracte in acest domeniu. Arabia Saudita doreste si ea ca Rusia sa fie mai combativa in interesul OPEC, ceea ce Moscova a refuzat sa faca deocamdata. Ambasadorul saudit in Rusia a explicat ca acordul bilateral semnat cu ocazia vizitei favorizeaza crearea unui sistem de sustinere a pretului petrolului.

Mihaela Ganet

Provocari-surpriza Londra – Teheran

Marea Britanie a decis ieri sa-si inchida ambasada din capitala Iranului, Teheran, o masura care reprezinta punctul final al izbucnirii unor tensiuni diplomatice neasteptate intre aliatul de suflet al Statelor Unite, Londra, si una dintre cele trei tari pe care aceleasi State Unite le-au inclus in -axa raului-, Iranul.

Inchiderea reprezentantei diplomatice britanice la Teheran a fost decisa de urgenta, dupa ce inainte se trasesera din apropiere asupra cladirii ambasadei cateva focuri de arma. Un purtator de cuvant a explicat ca atacul nu s-a soldat cu raniti. Cele cinci gloante trase asupra cladirii reprezinta o riposta la retragerea pentru consultari a ambasadorului iranian la Londra, si ea o masura diplomatica de raspuns la arestarea unui diplomat iranian.

Istorie recenta

Marea Britanie anuntase arestarea unui fost ambasador iranian in capitala Argentinei, Buenos Aires. Hade Soleimanpour este suspectat a fi fost implicat in bombardarea unui centru cultural evreiesc din Buenos Aires in 1994, in timpul mandatului de reprezenant diplomatic. Acesta ar urma sa fie extradat in Argentina.

Primul si al doilea etaj ale cladirii Amdasadei Marii Britanii de la Teheran au fost puternic afectate. Reprezentantii diplomatici ai Londrei erau deja in alerta dupa ultimele tensiuni generate de Teheran.

In urma atacului, autoritatile iraniene se vad in situatia de a avea de indeplinit o misiune si mai dificila in incercarea de a convinge Londra sa nu-l extradeze pe fostul ambasdor in Argentina. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, in urma presiunilor pe care le exercita Washingtonul asupra Iranului in legatura cu presupusele programe nucleare, Teheranul nu isi poate permite conflicte secundare cu alte puteri de pe scena mondiala.

Relatiile dintre Marea Britanie si Iran au fost puternic afectate dupa arestarea lui Solemanpour, pe 21 august, urmata imediat de cererea de extradare adresata de Argentina. Latino-americanii suspecteaza ca fostul ambasador a fost direct implicat in pregatirea si derularea atacului cu bombe asupra centrului cultural evreiesc din Buenos Aires in 1994, in urma caruia au murit nu mai putin 85 de persoane.

Acesta a negat vehement orice implicare in atentatul respectiv, dar autoritatile englezesti i-au refuzat eliberarea din arest pe cautiune, ceea ce echivaleaza cu probe puternice privind presupusa sa vinovatie. Mai mult, Londra a mers inainte cu demersurile de extradare a fostului diplomat, in ciuda opozitiei Teheranului. Initial, Iranul a exclus retragerea ambasadorului de la Londra, fapt care avea totusi sa se materializeze in dimineata de ieri. Exista deja unele zvonuri ca autoritatile iraniene ar fi intentionat sa-l expulzeze pe ambasadorul britanic de la Teheran, ceea ce indica o tensionare brusca a relatiilor diplomatice, reluate in 1999, dupa ce revolutia islamica le pusese capat in 1979. Ramane de vazut in continuare cat de dispuse sunt cele doua tari sa inchida incidentul sau, dimpotriva, sa il continue, o explicatie cu o importanta considerabila pentru intreaga ecuatie politica din Orientul Mijlociu aflat pe un butoi cu pulbere.

Mihaela Ganet

Razboi total

Escaladarea tensiunilor in ambele tabere, operatiunile militare de-o parte, atacuri sinucigase de cealalta parte, dublate de un puternic razboi al declaratiilor ofera din ce in ce mai putine sanse de reusita planului de pace israeliano-palestinian, mosit de Statele Unite, alaturi de UE, Rusia si ONU si menit sa conduca la crearea unui stat palestinian in 2005.

Razboiul este total. Premierul palestinian, Mahmoud Abbas, face o ultima incercare pentru a transa lupta pentru putere cu Yasser Arafat in parlament. Armata israeliana a ajuns la al saselea atac armat impotriva militantilor palestinieni in ultimele doua saptamani. Seful diplomatiei israeliene a declarat ca guvernul sau nu va negocia cu un nou parlament palestinian desemnat de Arafat, iar ministrul israelian al apararii a avertizat ca Israelul il va expulza curand pe acesta din urma daca se opune in continuare foii de parcurs. La randul lui, liderul palestinian a declarat mort planul de pace din cauza operatiunilor militare israeliene, parte a unui razboi pe toate planurile declarat de statul evreu Hamas si altor formatiuni armate palestiniene, ulterior unui sangeros atentat la Ierusalim. Iar mediatorii americani au amenintat ca se retrag din procesul de negociere daca parlamentul respinge confirmarea lui Mahmoud Abbas. Sprijinit de Statele Unite si Israel, acesta nu este foarte popular in randul palestinienilor. El detine controlul asupra a patru formatiuni de securitate palestiniene, restul actionand la ordinele lui Yasser Arafat, motiv pentru care, argumenteaza apropiatii lui, nu a reusit sa puna capat atacurilor sinucigase si nici sa imbunatateasca viata de zi cu zi a palestinienilor – cele doua obiective cheie ale sale.

In contextul dificultatilor din Irak, precipitarea evenimentelor din Cisiordania si Gaza si un eventual esec al planului de pace ar constitui o puternica lovitura de imagine pentru Casa Alba si pentru presedintele sau republican George W. Bush inscris in cursa pentru un al doilea mandat.

-Planul de pace este mort, dar numai din cauza agresiunii militare israeliene din ultimele saptamani-, a pus paie pe foc Arafat, izolat de mai bine de un an si jumatate la Ramallah si ignorat de americani in medierea conflictului.

Liderul palestinian a raspuns astfel declaratiilor ministrului israelian al apararii, Shaul Mofaz, care a indicat o posibila expulzare a lui Arafat -in curand, pana la sfarsitul anului-. Cotidianul -Haaretz- indica trei scenarii in acest sens: refuzul lui Arafat de a renunta la controlul asupra fortelor de securitate, demisia lui Abbas sau un nou atac terorist de proportii impotriva israelienilor.

Roxana Frosin

Mai putina autoritate pentru Statele Unite, mai multa legitimitate pentru Irak

Bush imparte cu ONU placinta irakiana

Presedintele american, George W. Bush, a dat unda verde negocierilor americane la ONU pentru adoptarea unei noi rezolutii asupra Irakului menite sa conduca la crearea unei forte multinationale in schimbul cedarii din autoritatea politica.

Cea mai importanta schimbare de strategie americana de dupa sfarsitul principalelor operatiuni in Irak, in mai, va lua forma unui document oficial chiar in cursul acestei saptamani, au declarat surse de la Washington, citate de presa internationala. Ca presedinte al Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, luna aceasta, Marea Britanie va face cu siguranta tot posibilul pentru a-si ajuta aliatul de peste Ocean.

Dorinta de a evita transformarea Irakului intr-un subiect negativ in an preelectoral, ca urmare a deteriorarii climatului de securitate si a cresterii exponentiale a costurilor militare si de reconstructie, ca si apropierea unei conferinte internationale a donatorilor au dat castig de cauza taberei moderate a secretarului de stat american, Colin Powell. In pofida opozitiei Pentagonului, vocea diplomatiei americane a reusit sa influenteze pozitia Casei Albe, cu sprijin si din partea Congresului, care a avertizat ca numarul trupelor americane in Irak va trebui injumatatit in cazul conturarii unor noi focare de conflict in lume, trimitere la situatia tensionata din Peninsula Coreeana.

Un raport al Biroului pentru Buget din Capitol Hill arata ca, pana in iarna viitoare, Pentagonul va dispune in Irak de putin peste 60.000 de militari, restul de pana la 180.000 cati sunt stationati in prezent pe teritoriul irakian si in Kuweit urmand sa fie trimisi acasa pe principiul rotatiei anuale, pentru antrenament si pentru a petrece ceva timp alaturi de familiile lor. In plus, un anumit numar de trupe trebuie sa fie tot timpul pregatite pentru a fi trimise in actiune in oricare colt al lumii.

Apelul la ajutor international se justifica si prin prisma cheltuielilor suplimentare pe care le-ar presupune trimiterea a inca doua divizii in Irak, necesare pentru controlarea teritoriului. Raportul Congresului indica faptul ca un astfel de plan alternativ ar scoate din buzunarul contribuabililor americani circa 29 miliarde de dolari anual.

O data adoptata noua rezolutie, Statele Unite se pot baza pe ajutorul unor armate puternice – India, Pakistan, Turcia, dispuse sa trimita cu mandat international zeci de mii de trupe in Irak. Un plus de legitimitate va atrage cu siguranta si state precum Rusia, Franta, Belgia sau Germania, chiar daca forta multinationala va actiona pe principiul celei coreene, adica sub comanda directa a unui general american. (R.F.)