Acasă Opinii Cum calculăm cât ni se cuvine?

Cum calculăm cât ni se cuvine?

DISTRIBUIȚI

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop american. A trait de la mijlocul secolului al XIX-lea pana la mijlocul urmatorului. Visul lui a fost sa construiasca un intreg oras idilic pentru si cu angajatii sai. Si l-a si construit, chiar inainte de a incepe constructia fabricii sale de ciocolata.

Pe la 1800, si inca o buna bucata de vreme dupa 1900, aproape toti muncitorii lumii traiau in ghetouri in jurul fabricilor, pentru ca nu existau sisteme de transport care sa-i aduca si apoi sa-i duca de la casele lor. Asa ca erau obligati sa traiasca in vecinatate ca sa ajunga pe jos, si chiar lipiti de fabrica, fiindca erau oricum epuizati. Conditiile din ghetorui sunt usor de imaginat, adica fara nimic in afara acoperisului: fara apa, canalizare, incalzire si orice alta utilitate comunala.

La o calatorie in Europa, Milton Hershey a mancat o farama de ciocolata cu lapte la o receptie princiara. O inventie europeana recenta, o delicatesa rezervata doar capetelor incoronate, fiindca se facea cu lapte condensat, prin niste procedee care durau saptamani intregi pentru cateva bucatele. Si de atunci asta a devenit obsesia lui. Sa reuseasca sa faca ciocolata cu lapte pentru toata lumea, sa devina ceva de uz curent.

Milton Hershey avea o fabrica de caramele in New York. A vandut-o si si-a facut un scop in viata sa gaseasca o formula prin care sa faca ciocolata cu lapte proaspat, ca sa poata trece la productia de masa. A vandut tot, a plecat din New York si a inceput sa strabata America pe jos ca sa gaseasca locul in care sa-si construiasca noua sa fabrica. S-a oprit la locurile virgine din Pennsylvania, departe de orice oras, cu dealuri pe care pasteau mii si mii de vite ale fermierilor din cateva sate pierdute printre dealuri si paduri.

Si a inceput sa construiasca. Mai intai casele pentru muncitori. Un mic orasel, cu scoala, cu biserica, cu cabinete medicale, strazi luminate si chiar cu un parculet in mijloc. Au venit arhitectii cu planurile. I-au aratat ceva nemaivazut, niste blocuri cam cum aveam noi in Bucuresti pe vremea comunistilor, nu cocioabe. Milton Hershey le-a dat inapoi, le-a spus ca sunt impersonale, cenusii, si ca oamenii nu se vor simti bine in ele. Sa le faca mici, cochete, fiecare altfel, sa nu fie un peisaj monoton. Dar, domnule Hershey, pentru asta va trebui sa mai cumparam pamant si ne va intarzia cu o jumatate de an, pe putin, ca sa nu mai spun si ca va trebui sa scoateti de doua ori mai multi bani din buzunar. Dar Milton Hershey era un om incapatanat si nu prea asculta de cei din jurul lui. A bagat mana si mai adanc in buzunar, ai arhitectii au construit oraselul asa cum le-a cerut el. Apoi s-au apucat de constructia fabricii, iar Milton Hershey de inventarea retetei ciocolatei cu lapte.

A ghicit-o in extremis, dupa foarte mult timp si cand banii aproape se terminasera. Au inceput sa produca, ciocolata a ajuns in toata America. Fabrica mergea din ce in ce mai bine, s-a extins, la fel si oraselul, la fel si satele si fermele din jur, care traiau acum aproape exclusiv din laptele pe care il vindeau la fabrica. Ca sa-si asigure viitoarele generatii de muncitori, Hershey a facut si o scoala pentru copiii orfani, care au inceput sa ajunga acolo de mult mai de departe decat din satele din jur. Invatau, aveau asistenta medicala, deprindeau diverse meserii. Muncitorii stateau cu familiile in oraselul lui Milton Hershey, spre diferenta de cei din ghetourile altor fabrici, cu dormitoare comune doar pentru barbati, si rareori cateva si pentru femei. Si isi vedeau de treaba.

Dar intr-o zi Milton Hershey a fost anuntat ca muncitorii sai au intrat in greva si toata fabrica s-a oprit. Salariile erau putin mai mari decat media vremurilor, dar cereau sa primeasca si o parte din castigurile companiei, care ajunsesera intre timp considerabile, fara sa fie vreun secret. Hershey nu a vrut sa discute cu grevistii, s-a izolat in casa si nu a mai iesit de acolo. Greva a tinut mult, si cei din satele si din fermele din jur nu au mai avut unde sa-si vanda laptele. Aproape doua milioane de litri s-au stricat atunci si a trebuit sa fie aruncat.

Greva s-a terminat cand au venit satenii si fermierii din jur cu bate si topoare (sau echivalentele lor americane) sa-i atace pe muncitorii grevisti, pentru ca i-au ruinat si ajungeau muritori de foame. Milton Hershey nu s-a mai intors in fabrica, toata conducerea executiva a fost preluata de altcineva.

Milton si Kitty Hershey nu au avut copii, asa ca s-au ocupat de copiii altora. Au infiintat o fundatie caritabila si si-au transferat aproape toata averea catre aceasta fundatie. Inclusiv actiunile companiei, care in timp va ajunge sa valoreze zeci de miliarde de dolari. Au facut clinici medicale pentru comunitate, spitale, scoli, muzee, teatre si ce s-au mai priceput ei. Dupa care Milton a murit, in 1945, in unul dintre spitalele lui.

Citește continuarea pe www.georgebutunoiu.com

GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.