Acasă Opinii Cum gandesc laureatii

Cum gandesc laureatii

DISTRIBUIȚI

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si eu ceva ca sa ma pacalesc singur (si pe ceilalti) ca nu e totul pierdut si sa nu raman in urma celorlalti. Eu nu mi-am cumparat motocicleta, nici nu m-am apucat sa invat sa cant la chitara, ci mi-am facut o fundatie culturala. Muzica clasica, literatura, teatru, filosofie, tot ce nu am facut cum trebuie la vremea lui.

Am lucrat cu studentii tot timpul, de cand ma stiu, ii cunosc bine, adesea mult mai bine decat cred ei. Am fost implicat in tot felul de activitati, insa acum, de cand cu fundatia, pot sa fac proiecte interesante, undele destul de mari.

Unul dintre acestea a fost sa preluam un concurs de muzica clasica, cel mai vechi si mai important concurs national din acest domeniu, sa-l finantam si sa-l ducem la alt nivel decat fusese pana atunci. Si am reusit destul de multe cu el: am putut sa platim juriile, si chiar sa incepem sa invitam specialisti din strainatate, am pus premii consistente, cele mai mari de pe piata, in acest moment, pentru concursurile nationale, am facut concerte cu laureatii in in marile orase din tara, am inceput un turneu international cu ei, au fost deja la Paris si la Chisinau, iar in toamna vor merge la Londra, Oslo, Copenhaga, Berlin si Cairo, au stabilite concerte in stagiune cu filarmonici din tara si cine stie ce va mai urma.

Sigur, toate astea cu banii sponsorilor, pentru ca fundatia nu are venituri proprii, nici nu ar avea de unde, noi doar cautam finantari de la altii si ne asiguram ca primesc in schimb tot ce le promitem. Si sponsorii au raspuns imediat, au fost generosi si am strand o gramada de bani ca sa facem tot ce am scris mai sus ca facem.

La fel si la editia din anul acesta a concursului, ba a fost inca si mai bine, pentru ca am putut introduce doua sectiuni noi in concurs, vioara si compozitie, pe langa mai vechile pian, violoncel si canto. Am platit juriile mai intai, apoi tot felul de cheltuieli in avans, cum ar fi sala Atheneului, unde am avut concertul de gala, am platit si o parte dintre premii, cate 10,000 de lei (neimpozabili) premiile intai, 5,000 cei cu premiul doi si cateva premii speciale ceva mai mici.

Inca nu le-am platit pe toate, e drept, desi a trecut ceva vreme de la concurs. Nu toti sponsorii ne-au dat banii la timp, asa s-a intamplat si anul trecut, insa ni i-au dat pe toti, si asa va fi si anul acesta. Cand ii primim de la sponsori, platim si ce restante mai avem.

Acum vreo doua, trei saptamani, suna unul dintre castigatori sa intrebe cand isi primeste banii. Ii raspunde directoarea fundatiei, care il roaga sa mai astepte putin, ca imediat ce primim banii de la sponsori, ii platim si lui. La care omu, foarte sucarit: “Mai bine spuneti ca nu vreti sa-i platiti, nu mai mintiti!” Da, i-a cerut directoarei, foarte imperativ, sa nu mai minta…

Nu pot sa spun ca ne-a luat prin surprindere, stiam bine la ce ne putem astepta, sunt, totusi, intr-o meserie in care sunt obligat sa stiu bine cum sunt oamenii, de la studenti la presedinti de mari corporatii, ce fac, cum gandesc, cum reactioneaza si cum vorbesc. Poate ca nu as mai fi scris inca un articol pe tema asta (al catelea?) daca nu as fi primit zilele trecute un e-mail de la junele laureat care ma intreba (suna ca un fel de somatie, mai precis spus), cu o inocenta dezarmanta, cand sunt programate concertele din tara si din strainatate ca sa stie cum sa-si organizeze vacanta si ce mai are el de facut.

El chiar credea, in candoarea lui, ca va mai merge cu noi vreodata la vreun concert, de orice fel ar fi el…

GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său, www.georgebutunoiu.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.