Home Pagini specializate Motivarea si puterea

Motivarea si puterea

DISTRIBUIŢI

Un element central, ce conditioneaza intr-o masura apreciabila continutul si rezultatele motivarii, il constituie puterea pe care o detin managerii si subordonatii in cadrul organizatiei. Desi invizibila, puterea este un ingredient major al motivarii salariatilor firmei.

Asupra puterii exista numeroase definitii. Astfel, Finkelstein A., la fel ca si Hickson, Lee si Schneck definesc puterea ca fiind capacitatea unei persoane de a-si exercita si impune vointa. Robey D., Salanick G. si Pfeffer J., alti cunoscuti specialisti in abordarea puterii in cadrul companiilor, definesc puterea ca fiind calitatea (capacitatea) unei persoane de a determina realizarea anumitor elemente in modul in care ei doresc sa fie indeplinite.

Puterea unei persoane este cu atat mai mare cu cat influenta sa este mai puternica, imprimandu-si la un nivel superior viziunea si vointa proprie asupra opticii si vointei celorlaltor persoane implicate in procesele respective.

Pentru intelegerea si executarea puterii in cadrul firmei sunt esentiale cunoasterea si intelegerea surselor de putere in organizatie. Exista doua categorii de surse ale puterii – individuale si organizationale.

Sursele individuale ale puterii deriva din caracteristicile proprii fiecarui salariat si din pozitia sa in cadrul organizatiei.

Potenta de a recompensa are la baza dreptul unei persoane, de regula un manager sau un proprietar, de a controla acordarea de anumite recompense in cadrul organizatiei.

Potenta de a pedepsi are la baza competenta unui manager sau proprietar de a initia si aplica pedepse asupra unor salariati ai firmei atunci cand acestia se abat de la reguli sau nu efectueaza ceea ce s-a stabilit.

Pozitia formala a individului in organizatie rezulta din perceptia pe care componentii unei firme o au asupra faptului ca anumite persoane, de regula managerii, sunt investiti sa exercite influenta asupra altora.

Charisma personala, ce decurge din calitatile pe care un salariat le poseda, din leadershipul pe care in mod natural este capabil sa-l exercite asupra celorlalti, indiferent de postul ocupat in firma.

Autoritatea cunostintelor sale de expert, urmare a posedarii de catre o anumita persoana a unui ansamblu de cunostinte si know-how intr-un anumit domeniu important pentru firma si salariatii sai, ce se reflecta in audienta, in influenta sa in raport cu alti salariati.

Dorinta personala de putere, denumita de unii specialisti si nevoia de putere, rezida in manifestarea unei preocupari intense de a obtine puterea manageriala in conditiile depunerii unor eforturi intense, ale cheltuirii unei mari cantitati de energie, chiar daca nu in mod vizibil intotdeauna.

Capacitatea de a armoniza decizii si actiuni ale altor persoane, bazata pe priceperea de a argumenta anumite puncte de vedere si de a convinge pe altii de justetea solutiilor propuse.

Increderea in sine si in ideea sau pozitia sustinuta este o preconditie a influentei pe care o persoana o are asupra altora. Practica arata ca increderea in sine, in punctul de vedere promovat de o persoana sunt percepute de ceilalti ca avand un rol major in a-i determina sa participe la actiuni si sa se conformeze abordarii preconizate.

Sursele organizationale ale puterii includ elemente ale sistemului organizational si situatii manageriale deosebit de importante pentru firma, care confera persoanelor sau grupurilor implicate o capacitate relativ ridicata de a influenta pe ceilalti componenti ai organizatiei. Cele mai importante surse organizationale pot fi rezumate, potrivit conceptiei lui Daniel Robey, astfel:

<> Resursele controlate reprezinta poate cel mai important factor de putere in general.

Cu cat o persoana controleaza in mod direct mai multe resurse – bani, persoane, echipamente, energie, informatii etc. -, decizand asupra alocarii lor, cu atat dispune de o influenta mai mare in firma. Situatia proprietarilor si a managerilor de nivel superior este elocventa din acest punct de vedere.

<> Autoritatea sau competenta formala conferite, ce rezida din amploarea drepturilor decizionale si actionale si a mijloacelor de care o persoana poate dispune in cadrul organizatiei, in calitate de titular al unui anumit post. Fireste, cu cat postul ocupat de o persoana este situat mai sus in ierarhia organizationala a firmei, cu atat autoritatea este mai mare si implicit influenta reala a titularului, respectiv asupra celorlaltor componenti ai organizatiei. Puterea cea mai mare, de regula, a managerului unei firme isi are ca principala sursa competentele circumscrise postului sau.

<> Capacitatea de a solutiona sarcini ce implica riscuri si incertitudini. Fiecare firma este confruntata cu nu putine situatii decizionale de risc si incertitudine al caror mod de rezolvare marcheaza semnificativ activitatile si rezultatele sale. Persoanele si subdiviziunile organizatorice capabile sa abordeze si sa solutioneze in mod eficace si eficient asemenea situatii dobandesc recunoastere si o influenta apreciabila asupra celorlaltor salariati din organizatie. Mai frecvente sunt astfel de situatii in marketing si cercetare-dezvoltare.

<> Pozitia detinuta in cadrul proceselor de munca, in special in fluxurile de informatii. Cu cat o persoana ocupa o pozitie mai centrala, pe la ea trecand informatii mai multe si mai importante, cu atat si influenta sa asupra celorlaltor salariati este mai substantiala. In conditiile in care valentele informatiei ca resursa a firmei se amplifica – tendinta actuala, deosebit de puternica -, cu atat rolul acestui factor sporeste.

Cunoasterea surselor de putere este esentiala pentru a dimensiona, structura si utiliza puterea in conformitate cu misiunea si obiectivele fundamentale ale firmei.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.