Acasă Politic Am cerut schimbarea dintr-o complicitate in forma concursului intr-o infractiune continua

Am cerut schimbarea dintr-o complicitate in forma concursului intr-o infractiune continua

DISTRIBUIȚI

Intrat in tumultul vietii politice imediat dupa Revolutie, George Stancov a facut un stagiu de aproape un deceniu in plutonul social-democratiei. Alaturi de Petre Roman, pentru care are un imens respect, si de alti -temerari-, Stancov a fondat Partidul Democrat, fiind la inceput un -purtator de vorbe-, adica responsabil cu imaginea acestei formatiuni politice. Si astazi, pentru el politica este un eseu, dar si o proba de constiinta. De aceea, saptamana trecuta a facut un nou pas in destinul sau politic, inscriindu-se in PNL. Acuzat acasa, in PD, de orientari de dreapta, George Stancov nu s-a mai intors in partidul lui Basescu, despre care crede ca se va varsa in PSD. Dupa aproape doi ani de diplomatie – exercitata ca ambasador in Mexic -, dupa patru luni de… spondilita, Stancov nu mai vrea sa ramana spectator, alergand sa urce pe scena liberala.

Avocat de profesie, George Stancov are in biografia sa si un element care a devenit brusc interesant in lumina scandalului SOV: el este cel care l-a judecat pe Sorin Ovidiu Vintu, inainte de Revolutie, in dosarul falsurilor in acte publice, ingreunand situatia acestuia prin schimbarea incadrarii juridice. Dupa Revolutie, Stancov si Vintu s-au reintalnit, prin forta imprejurarilor, avand sediile in aceeasi cladire din Roman: Stancov avea cabinetul de deputat, iar Vintu, redactia ziarului -Romanul liber-. Amandoi erau vecini de serviciu cu Radu Timofte. George Stancov nu a facut insa afaceri cu Sorin Ovidiu Vintu, caruia ii spusese, de altfel, ca i-a mai pus o caramida in dosar, decizia find argumentata juridic. In virtutea aceleiasi discipline profesionale, Stancov refuza astazi sa dea un verdict scandalului SOV, sperand ca Justitia va da o sentinta fara complexe politice.

– Domnule George Stancov, cum se face ca dupa 10 ani de convingeri social-democrate ati devenit brusc liberal?

– Ar fi simplu de raspuns, poate propagandistic. Dupa 12 ani de tranzitie, se poate constata ca pe dreapta nu ajungem departe curand. Nu zic de Dreapta politica, ci de Dreapta sociala. E nevoie de un liberalism autohton, ancorat in realitati. Amestecul de politicieni care au trecut prin diferite curente de gandire dupa *89 si care sa dea un filon mai cu picioarele pe pamant este necesar.

– Cum de v-ati dat seama tocmai acum?

– Pentru ca am fost intr-o tara in care lucrurile se petrec cam la fel. Dupa 70 de ani de monocultura politica, de guvernare a unui singur partid, in Mexic s-a petrecut o schimbare. Am avut, deci, acolo un exemplu.

– Ati fost mult timp la dreapta lui Petre Roman si in FSN, apoi in PD. Ati rupt toate puntile cu Basescu, actualul lider al democratilor?

– N-am avut niciodata si nici nu-mi propun sa am raporturi proaste cu Traian Basescu. As fi necinstit sa fac acum un rechizitoriu la adresa lui Traian Basescu sau elogii la adresa celuilalt. Domnul Petre Roman este nu numai initiatorul, ci constructorul acestui partid. Am fost si eu unul dintre constructori si ma bucur ca am reusit sa construiesc increderea in pluralismul lider exprimat.

– Traian Basescu nu mai reprezinta -opera- de constructie a acelui Partid Democrat?

– Sunt curente in social-democratie. Daca va reusi -curentul Basescu-, inseamna ca alegerea a fost buna. Daca nu va reusi, alte alegeri pot schimba situatia.

– Ati renuntat la carnetul de membru de partid ca sa puteti pleca la post. Este diplomatia visul oricarui politician?

– Nu, dar dupa ce am avut aceasta scurta experienta si fara nici un fel de scolarizare, cred ca un om politic devine un pic mai intelept daca trece putin si prin diplomatie. Lipsa de tact a omului politic – de care am suferit si eu, intr-o mare masura – ne costa enorm. Pentru schimbare este nevoie si de taceri intelepte, nu numai de vorbarie. Am invatat sa tac, in diplomatie, dar sa si fac.

– Cum gasiti viata politica dominata de scandalul SOV, dupa doi ani petrecuti peste Ocean?

– E aceeasi tristete de care am suferit si inainte de a pleca. Si anume, ca toate scandalurile, fie ca au fost generate de naivitatea unora, de lipsa de cadru legislativ sau de saracia celor multi, fie ca au fost generate de incoerente legislative, au dus la mutarea Justitiei fie in presa, fie in dezbaterile politice de partid, cu consecinta unui partizanat care, practic, a anulat increderea in actul de justitie. Eu am asistat la asemenea scandaluri – SAFI, CARITAS si atatea pe care le-am uitat, si uitarea este cea care naste noi monstri -, la acest balci al desertaciunii. Nu vreau sa spun decat un singur lucru: ca atata vreme cat omul politic se implica si trage concluzii ca si cum ar fi judecatorul unei cauze anume, acel stat nu poate fi un stat de drept. Marea problema in Romania de astazi si de maine este aceea cand poporul se transforma in judecator, judecatorul se ascunde de instanta, iar presa devine Curtea Suprema. Spun asta pentru ca au dreptate toti sa fie ingrijorati de o asemenea stare de fapt intr-o tara care pretinde si, poate, care are toate conditiile sa fie integrata in lumea europeana, civilizata.

– Freamatul vietii publice a scos la lumina o pata de culoare a vietii dumneavoastra profesionale: condamnarea lui Sorin Ovidiu Vintu inainte de 1989 de catre judecatorul George Stancov. Cum a fost procesul?

– Asta spuneam. Mi se pare ca era mai multa politizare atunci decat in anii *80, cand era pe rolul Judecatoriei Roman aceasta cauza. N-a fost nici o interventie din partea nimanui, n-a tipat nimeni in fata Tribunalului. Justitia s-a putut face cu mijloacele de atunci, in conditiile de atunci. Intamplarea face ca am plecat din Roman mai multi, nu numai Vintu Sorin sau Stancov, ci si altii, care au devenit persoane remarcate (nu neaparat VIP-uri), fiecare cu traiectoria lui, cu grupul lui de relatii, de interese. Si asa e si bine. Numai ca fiecare trebuie sa-si asume – si cred ca si-au si asumat – in deplina cunostinta de cauza responsabilitatile pentru modul in care au procedat.

– Nu mi-ati spus cum a fost procesul Vintu. Unul ca oricare altul?

– Numai simplul fapt ca ar trebui sa vorbesc astazi despre un proces care a intrat in puterea lucrului judecat ma face vinovat. S-a dat o hotarare, se afla in tomul de hotarari din *81, poate fi studiata… A rejudeca astazi o cauza, judecata cu mijloacele de atunci, in conjunctura de atunci, mi se pare gresit. Ar insemna sa rejudecam intreaga noastra Justitie. Mai sunt si alte cauze care s-au judecat.

– Dar nu vorbim aici de o rejudecare. Si nu va intreb in calitate de jurist acum…

– De ce mi-as aminti anume de Sorin Ovidiu Vintu, pentru ca a devenit astazi un alt scandal, care poarta acelasi nume? Cred ca daca lasam ca Justitia sa cerceteze…

– Asta e in prezent. Dar eu voiam sa ramanem putin in trecut…

– A, ma duceti in nostalgie.

– … Deci era in 1981, cand Sorin Ovidiu Vintu era contabil…

– Era un om cu studii medii, dar specializat in contabilitate, in comert si, ca sa fiu sincer, avea o gandire care promitea multe.

– In ce sens?

– Era un om destept, istet, stia sa raspunda.

– In instanta?

– In instanta l-am cunoscut in calitatea pe care o avea si nu vreau sa rascolesc acum. Dar l-am cunoscut in Roman, ca atare. Era preocupat de lecturi, cauta carti vechi, obiecte. Voia sa-si faca un anticariat. A avut dramele lui personale, pe care nu vreau sa le discut pentru ca nu-i cinstit si nici Constitutia nu ne da voie sa intram in sufletele altora, tropaind. Dupa *89 a ales calea afacerilor.

– L-ati intalnit inainte de proces in Roman sau dupa?

– Cred ca asa, trecand pe strada. Nu l-am cunoscut. Desi orasul te face sa-i cunosti pe toti. Dar nu eram in apropierea lui si nici el nu era in apropierea Tribunalului, ca sa fiu sincer. Desi lucra in aceeasi cladire, undeva, intr-un corp.

– Dar cauza respectiva continea -matricea- ingineriilor financiare de mai tarziu?

– Nu, n-as putea spune despre inginerii financiare. Acum, sa va spun un lucru: prostii nu sunt capabili de proiecte. Ca atare, nu era un prost. Daca asta este un defect sau o calitate, nu stiu. N-am spus ca era cinstit sau necinstit.

– Care era exact acuzatia care i se aducea si cat a primit atunci?

– Complicitate la delapidare sau cam asa ceva. A primit peste cinci ani, din cate retin. Stiu numai ca a executat in mare parte pedeapsa, solutie s-a dat la Tribunalul Neamt. Nu mai tin minte.

– Atunci, in ce moment l-ati judecat dumneavoastra?

– Era un complet. N-am dat eu hotararea.

– Dar faza procesuala in care ati intervenit dumneavoastra cu ce s-a finalizat?

– A fost doar administrarea probelor – faza cercetarii judecatoresti. S-a finalizat cu ceea ce am facut atunci: punerea in discutie a unei schimbari de incadrare juridica pe care o daduse procurorul, dupa care Justitia si-a urmat cursul firesc.

– Adica ce-ati facut, concret?

– Am cerut schimbarea dintr-o complicitate in forma concursului intr-o infractiune continua. Retin ca asa a ramas.

– Asta i-a usurat sau i-a ingreunat situatia?

– Nu cred ca se poate pune problema asa. Sigur, infractiunea continuata este o forma mai agravanta a infractionalitatii, dar nu asta e problema.

– Cum vi s-a parut la acea data Sorin Ovidiu Vintu? Faceti-i un portret psihologic, prin ochii judecatorului de atunci.

– Judecata ramane aceea care s-a dat atunci. Oricum, sunt subiectiv – tot ce s-a intamplat dupa, in ceea ce-l priveste pe Sorin Vintu, mi-a schimbat parerea despre el. Este altcineva.

– In ce sens?

– Dati-mi voie sa cred ca unui om care i se intampla sa aiba relatii la cel mai inalt nivel cu medii culturale, stiintifice, sa ofere premii de excelenta, sa fie persoana publica aplaudata, inseamna ca i s-a intamplat ceva intre timp.

– Nu era persoana publica. El a devenit astfel o data cu izbucnirea scandalului. Pana atunci a ramas in umbra.

– Ma refer la marca Gelsor, pe care a impus-o. Eu eram plecat cand citeam in presa romaneasca despre premiile de excelenta date de Gelsor. Acum, stiti, de la sublim la ridicol nu e decat un pas. Problema e ca orice intrare in intimitatea unei judecati ar putea crea un pericol. V-o spun inca o data.

– Dar ma refeream doar la profilul psihologic.

– Profilul psihologic… Un om care fusese abandonat atunci de sotie pentru ca nu mai putea oferi nimic decat nevoia de a fi gasit la vorbitor, la Bacau, a incercat sa-si recapete un loc in lume, facand eforturi supraomenesti sau pe care el le putea suporta. Este o fiinta puternica, dupa cat mi-am dat seama, nu este un abandonist. In toata lumea este o competitie intre cel care e acuzat si cel care acuza. Imi pare rau, el nu are decat beneficiul legilor democratiei. Proba sa o faca acuzarea, acolo unde trebuie facuta. Nu sa transformam ziarele in sezatori sau emisiunile de televiziune in tribunale supreme. Asta creeaza un pericol, nu pentru ca manipulam opinia publica, ci pentru ca invatam opinia publica cu ceea ce nu trebuie sa se mai intample: transformarea Justitiei in tribunale ale poporului, cum era in anii *50.

– I-ati facut un portret exclusiv pozitiv din ce ati spus pana acum.

– Nu i-am facut nici un portret pozitiv.

– Vorbiti de forta, de inteligenta, de neabandon – toate sunt date pozitive.

– Drumul spre Rai poate fi pavat cu intentii rele, dar si drumul spre Iad poate fi pavat cu bune intentii. Asta e o chestiune pe care o va stabili mai usor un anchetator, o persoana chemata sa faca investigatii. Eu nu stiu ce planuri avea in minte Sorin Vintu cand si-a facut o consignatie Gelsor la Roman. De acolo a ajuns la Bucuresti. Iar firma Gelsor a stralucit, ca steluta aceea de sus, chiar vizavi de Guvern, de-a lungul mai multor guverne. Nu stiu de ce acum se vede mai tare ca inainte.

– Ati fost implicat in constructia Gelsor?

– Era in Roman, plateam probabil si impozite acolo si eram foarte curiosi de aparitia acestor firme dupa ce inainte nu fusesera decat alea de stat. El a reusit sa faca un lucru interesant – poate asta era prima intrebare -, sa faca un ziar, -Romanul liber-, care a schimbat mult din mentalitatea romascanilor. Acest ziar a aparut imediat dupa Revolutie si a avut un rol pozitiv. Stiu ca a fost pasionat de constructia unui trust de presa. -Curentul- este, la urma-urmei, un ziar care are un tata. Cui nu-i place, asta este. N-are rost sa fim atat de stalinisti sa nu recunoastem si partea buna a lucrurilor…

– Care este partea rea, in viziunea dumneavoastra?

– Partea rea trebuie sa o stabileasca Justitia, nu eu, clevetind ca sa fiu celebru la un numar de ziar. In momentul in care nu am elemente (iar elementele sunt dispersate in presa zilei si in alte medii), a trage concluziile privind partea rea este jenant si periculos pentru ideea de stat de drept. Pentru ce a facut bun merita toate tacerile, pentru ce a facut rau merita toate scandalurile. Asa era inainte: pentru ce ai facut bine, partidul nu-ti multumeste, pentru ce ai facut rau, te pedepseste.

– Nu mi-ati raspuns daca ati fost implicat in constructia Gelsor.

– In ce forma sa fi fost? Habar n-am. Era un decret-lege pe baza caruia si-a facut o firma. Era un centru, treceam toti pe acolo, devenise tot mai interesant, pentru ca, intr-un oras in care nimeni nu mai avea, el avea marfuri noi – cafea, tigari, era o consignatie.

– L-ati ajutat sa infiinteze firma?

– Nu, n-am avut nici o treaba. Nu mi-am facut pentru mine si sa-l ajut pe el? Stiti, e un paradox de care mi-e rusine: m-am inscris la liberali, dar sunt un liberal sarac.

– Ati intrat in legatura cu Sorin Ovidiu Vintu dupa ascensiunea sa financiara?

– Sincer sa fiu, nu-l mai puteam gasi. Am incercat de vreo doua ori, cand era in culmea gloriei, dar era foarte ocupat. Am discutat o data cu el chestiuni banale, mai mult nostalgii. Ce mai faci? Ce mai dregi? N-avea timp de mine.

– De ce l-ati cautat? Voiati sa faceti afaceri cu el?

– Nu. Era vremea cand eram la Valcea si un tanar care lucra la o agentie Gelsor si care se inscrisese in organizatia PD Valcea mi-a starnit interesul, pentru ca era inteligent, simpatic. Am spus atunci: -Sa vedem daca domnul Vintu este ceea ce spui tu ca este, sa vedem daca ar putea sponsoriza modernizarea sediului PD din Valcea-. Am sunat si nu ne-a sponsorizat.

– Cum v-a refuzat?

– A spus ca nu are asta in proiect.

– Nu avea legatura cu simpatiile sale pentru Dreapta?

– Nu stiu daca neaparat unde a sponsorizat era Dreapta. Era dreptul lui. Am urmarit si eu spectacolul asta televizat, telenovelele astea si ma ingrijoreaza modul in care se pune problema: pe cine a sponsorizat? E o chestiune verificabila.

– De ce considerati telenovela scandalul SOV, care cuprinde si drama pagubitilor FNI?

– Pentru ca am ajuns in pericolul de a muta Justitia la televiziune, sa transformam presa in acuzator, iar cetateanul sa devina subiect de rafuiala politica. Totul devine, astfel, foarte toxic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.