Cum e sa fii tanar politician intr-un partid de 1%? Chiar si aici ambitia e mare, alimentata de dorinta de a ajunge din nou unde au fost seniorii candva. Dar intre a vrea si a putea e diferenta si mai mare.
La Scoala de Vara, juniorii crestin-democrati au vrut sa arate ca planuri de viitor exista, ca sunt dispusi sa munceasca, sa schimbe viitorul din gri in alb, sau macar intr-un gri mai accesibil. Sub privirile atente ale seniorilor, ei au ridicat manutele pentru a le da acestora replici. Doar ca, in ciuda arhideclaratei sustineri a tinerilor, putini -batrani- au avut urechi pentru cuvintele lor.
-A fost o expozitie publicitara de mesaje politice-
In fiecare an, juniorilor taranisti li se ofera de la partid cate o excursie. Denumite oficial Scoli de Vara si devenite traditionale, intrunirile crestin-democrate sunt un pretext pentru cadrele tinere ale partidului sa se converseze despre politica intr-un spatiu neconventional. In timpul anului se informeaza unul pe altul despre viata de partid cu ajutorul tehnologiei secolului XXI, dupa cum marturiseste Diana-Maria Moga, secretar general in Organizatia de Tineret Medias: -Comunicam intre noi destul de bine. Datorita tipului de abonament la telefonul mobil, vorbesc cu cei din Constanta mai des si facem schimb de informatii-. Spre deosebire de colega sa de formatiune, Cosmin Galu, presedinte OT Arad, are dificultati in a-si transmite mesajele: -Noi avem sageti in tolba, adica mesaje, dar nu stim cum sa le transmitem. Mai trebuie lucrat la modalitatea in care ne putem face intelesi-. Tanarul taranist stie, in schimb, ce sa spuna electoratului, de indata ce generatia lui va veni la putere: -Trebuie sa ne asumam guvernarea 1996-2000 cu bune si rele si sa invatam din greseli. Acum trebuie sa le vorbim oamenilor de benzina, curatenie, drumuri, cupoanele agricole, pe care noi le-am dat, PSD le-a luat. Politica se face din usa in usa, dialogand cu cetateanul-. Impartasind convingerea ca reclama e sufletul comertului, Horia Sorin Timis, vicepresedinte in Biroul National TUNTCD, considera aceasta manifestare -o expozitie publicitara de mesaje politice-. Doar ca -tinerii- partidului cu varste cuprinse intre 45 si 75 de ani nu au tinut cont de lista de cumparaturi a tinerilor.
Plecata la studii in tara lui Zorba Grecul, Daria Lazarescu, membra TUNTCD, priveste cu ochi tristi situatia din partid. -Eu sunt studenta in Grecia, la Stiinte Politice si Administratie Publica. Cred ca e trist tot ce se intampla si sper ca cei mari vor realiza ca osul pentru care se bat nu mai exista. Cand am fost la guvernare nu am avut experienta necesara. N-am stiut sa ne vindem marfa; chiar si ce am facut n-am stiut sa scoatem in fata. Acum, seniorii nu vor sa renunte si de aia nu e nimic schimbat. Dar noi, tinerii, nu suntem suficient de pregatiti pentru a conduce. E posibil ca in 2004 sa intram in Parlament, dar chinuit-. Deranjat de supravegherea exagerat de parinteasca a mai-marilor partidului, Tudor Manea, presedintele OT Teleorman declara: -De fiecare data cand se organizeaza ceva pentru tineri, apar si ?çnemuritorii?ê-, sau cum le zice el highlander-ii. Si nu e de acord nici cu atmosfera creata de acestia in partid. -PNTCD a devenit mai mult o organizatie boema. Vin sa se intalneasca cei de acelasi ?çrang?ê, de exemplu, (fost) ministru cu (fost) ministru, discuta, fac planuri… si atat. In ritmul asta nu intram in Parlament-.
Apel impotriva prefacatoriei
Tineretul Crestin Democrat a lansat o declaratie politica denumita -Apel impotriva prefacatoriei-. TCD considera ca este o prefacatorie sa vorbeasca despre viitor tocmai aceia care distrug sistematic prezentul, ca cei care s-au imbogatit de pe urma disperarii sociale vorbesc despre necesitatea protectiei sociale, profitorii tranzitiei vorbesc despre capitalism, noii imbogatiti, de cea mai pura esenta centralista, vorbesc despre economia de piata si, de asemenea, este o prefacatorie sa vorbeasca despre rolul politic al tinerilor tocmai aceia care nu au facut nimic pentru generatia tanara. Astfel, tinerii declara inceputa batalia pentru Romania, pentru viitorul tinerilor, ei si fac un apel la toti cei care mai cred in sansa lor sa li se alature.
OT Arad propune o NOUA POLITICA
Este un program propus de Organizatia de Tineret de la Arad pentru relansarea partidului in sase luni. Se bazeaza pe bun simt, logica elementara, cultura organizatorica, viziune politica si munca. Astfel, ei doresc sa arate ca PNTCD a inteles unde, cum si ce a gresit. Unul dintre principiile care stau la baza programului este situarea cetateanului in centrul preocuparilor lor. Programul se va desfasura intr-o succesiune de etape, fiecare avand mai multe stadii. Ei vor, in primul rand, sa refaca imaginea partidului, sa-i creasca credibilitatea si sa stabileasca un nou tip de dialog cu societatea civila, cu electoratul si mass-media. Etapa a doua cuprinde relansarea actiunii politice la nivel local si coordonarea acesteia pe relatia centru-filiale-organizatii locale-electorat. Cea de-a treia etapa prezinta strategia politica a PNTCD in 2002-2004 si pasii care trebuie parcursi pentru punerea ei in practica. Acest program a fost testat timp de un an la Arad si a inregistrat rezultate remarcabile.
Radu mamii, Radule…
Cum discutiile nu pot dura la nesfarsit si ziua de lucru are, la Scoala de Vara, 6-7 ore, tinerii sarbatoresc pauzele cu imnul partidului. Prelucrare a celebrei melodii populare, cu versuri adaptate, acesta dateaza de pe vremea guvernarii fostului prim-poet al tarii. Decebal Traian Remes a vrut sa ia pulsul unei astfel de pauze, drept pentru care tinerii i-au salutat sosirea in mijlocul lor cu versurile atat de dragi sufletului lor: -Si de vi se pare trist tineretul taranist / Vom veni iar la putere si-o sa facem iar avere-.
Lung e drumul Muscelului
Pentru a se putea deplasa la Campulung Muscel, presei i-a fost pus la dispozitie un microbuz, care, din cate am observat, circula in mod normal ca maxi-taxi. O parte din jurnalisti au ales, deci, aceasta varianta de transport. Nu stim daca soferul a circulat si in afara Bucurestiului, dar avand in vedere prin ce am trecut, avem motive sa credem ca nu. Daca cineva s-a intrebat vreodata in cat timp se poate face drumul Bucuresti-Campulung, ii dam o mana de ajutor. Nu stim care e recordul, dar noua ne-au trebuit sase ore. Nimeni nu s-a gandit ca Schumacher al Romaniei nu stie drumul. Asa ca, dupa ce am trecut -in viteza- prin Pitesti, am avut -placerea- sa ne invartim pe linele sosele ale tarii, fara sa stim unde ne aflam. Am traversat un pod, care abia se mai tinea, de trei ori, pana cand am intalnit un indicator -Curtea de Arges – 21km-. Asa ca domnu* sofer (platit, probabil, la kilometru) a tras concluzia: -Mai bine mergem 30-40 de kilometri in plus, da* stim ca ajungem-. Si ce poate fi mai placut decat sa te plimbi intr-un microbuz, pe caldura, mort de foame, cu usile de la spate deschise cam 20 cm, -ca sa fie un piculet de aer-, cu usa din fata prinsa relativ, -ca a cazut acum doua zile si n-am apucat s-o repar-.