Romania a transmis Misiunii Romaniei de la Bruxelles, la 23 octombrie 2001, documentul de pozitie reprezentand angajamentele pe care statul roman si le asuma pentru preluarea si aplicarea acquis-ului comunitar in domeniul protectiei mediului, in vedere aderarii la Uniunea Europeana. Potrivit documentului, tara noastra accepta in intregime acquis-ul comunitar privind capitoulul 22 – Protectia mediului inconjurator -, in vigoare la 31 decembrie 2000, si va implementa prevederile acestuia pana la data aderarii.
A fost sau nu consultata societatea civila?
Inainte de transmiterea la Bruxelles a documentului de pozitie, secretarul de stat Petre Lificiu declarase ca au fost consultate mai multe organizatii neguvernamentale. Iata insa ca afirmatiile demnitarului sunt contrazise vehement de Alexandru Savulescu, editorul revistei de mediu -Perspective-: -Am avut insa ocazia, in cadrul unei conferinte internationale, sa precizez audientei ca MAPM nu a considerat necesar nici macar in ceasul al doisprezecelea sa se consulte cu societatea civila si nici macar sa prezinte public in vreun fel documentul de pozitie. In conditiile astea, nu ne mai mira comentariul ministrei belgiene a mediului, care aprecia ca ?çin procesul de integrare europeana exista valul intai si valul al doilea, iar pentru Romania ar trebui probabil creata o a treia categorie?ê.-
Lavinia Andrei, reprezentanta Organizatiei neguvernamentale -Terra-, isi exprima, de asemenea, surprinderea fata de afirmatiile ministerului: -Am ramas fara cuvinte fata de modul in care a fost definitivat documentul de pozitie privind Capitolul 22. Cate ONG de mediu au fost consultate de Guvern in acest sens?… Cand va organiza MAPM acea mareata ?çintalnire?ê cu ONG, cu care ne tot ameninta de cateva luni bune?-.
Ce organizatii a consultat totusi MAPM inainte de transmiterea documentului de pozitie si dupa ce criterii au fost ele alese? Unul dintre consilierii ministrului Aurel Constantin Ilie este membru al uneia dintre cele invocate de minister. Pe marginea acestui aspect, ca si despre modul in care inteleg unii dintre membrii organizatiilor neguvernamentale de mediu sa se erijeze in lideri de opinie, permitandu-si sa-si dea oricum si oriunde cu parerea, mai ales in contextul delicat al unor reuniuni cu participare internationala, ar fi multe de lamurit.
