Acasă Special ALEGERILE DIN 2004 TESTEAZA DEMOCRATISMUL PUTERII

ALEGERILE DIN 2004 TESTEAZA DEMOCRATISMUL PUTERII

DISTRIBUIȚI

Data alegerilor – o decizie a tuturor partidelor


Partidul Romania Mare isi exprima nemultumirea fata de maniera in care domnii Ion Iliescu si Adrian Nastase trateaza, unilateral, o problema de interes major: organizarea alegerilor din anul 2004. Este incalificabil ce se intampla in aceste zile si ce propuneri aberante se vehiculeaza, ca o incununare nefericita a unui an intreg de fantezii electorale care mai de care mai stranie. Asa dupa cum s-a putut constata, eu n-am participat la aceste dezbateri, din cel putin doua motive: un boicot vizibil al posturilor centrale de televiziune, la adresa mea, dar si o doza de bun-simt care ma indeamna sa nu emit comunicate de presa zi de zi, in functie de toanele pe care le are actuala putere. Insa, in cursul zilei de miercuri, 19 noiembrie, am cedat insistentelor colaboratorilor mei si i-am telefonat domnului Adrian Nastase, pe care l-am intrebat de ce oare nu sunt consultate si partidele de opozitie. I-am mai spus primului-ministru ca nu e bine sa lasam o problema atat de importanta doar in seama presedintelui care, asa cum s-a intalnit cu conducerea PSD, ar fi trebuit sa-si pastreze echidistanta si sa aiba o runda de convorbiri si cu conducerea celorlalte partide parlamentare. Raspunsul d-lui Adrian Nastase a fost civilizat, desigur, si a ramas stabilit ca ne vom intalni la inceputul saptamanii viitoare. Intre timp, in cursul aceleiasi zile, aveam sa primesc doua invitatii si de la Palatul Cotroceni, sub semnatura consilierului prezidential Octavian Stireanu. Am aflat astfel ca, dupa o lunga pauza, domnului Ion Iliescu i s-a facut dor de mine, asa ca nu vrea sa ma vada o singura data, ci de doua ori: prima oara in ziua de 25 noiembrie, la un nou Forum pentru sustinerea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, si a doua oara la 28 noiembrie, pentru consultari politice. Probabil ca voi onora aceste invitatii, pe care le consider niste repetitii utile pentru predarea pasnica a puterii. La intalnirea pe care o voi avea la Palatul Cotroceni, in 28 noiembrie, chiar de ziua mea de nastere, ii voi propune gazdei noastre urmatorul calendar electoral: 6 iunie 2004 alegeri locale, cu doua tururi de scrutin, si 28 noiembrie alegeri parlamentare si prezidentiale, cu o pauza de doua saptamani intre cele doua tururi, asa cum e normal. Daca turul al II-lea va fi impins catre Craciun, in mod sigur va exista o slaba participare a observatorilor internationali, intrati in vacanta de sarbatori. Personal, am sa-i scriu, saptamana viitoare, fostului presedinte al SUA, Jimmy Carter, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pentru a-l invita sa vina la anul in Romania si sa supravegheze alegerile, fiindca nu numai noi, cei de la PRM, ci si toate celelalte partide din opozitie ne temem de o mare frauda electorala. Asa-zisul ,,model american- pe care il invoca Ion Iliescu nu are nici o relevanta, din moment ce atunci cand mandatul prezidential a fost schimbat de la patru ani la cinci ani, el, -modelul american-, n-a mai fost respectat. Ideea desfasurarii simultane a tuturor alegerilor, la 6 iunie, reprezinta un atentat la democratie. As putea aduce numeroase argumente impotriva propunerii respective. Unul dintre ele este faptul ca, intre lunile iunie si decembrie, deci timp de o jumatate de an, Romania ar avea doi presedinti – cel nou ales si cel vechi. Daca mai adaugam la asta si existenta a tot felul de regi si imparati, de la regele Mihai de Hohenzollern si regele Cioaba si pana la imparatul Iulian Radulescu – atunci ne vom confrunta cu o situatie unica in Istoria lumii. Un alt argument contra simultaneitatii alegerilor, la 6 iunie, este si faptul ca puterea rezultata in urma scrutinului, adica un nou parlament si un nou guvern, ar lucra destul de greu cu vechiul presedinte al tarii. Presedinte care, presupun, ar dori sa candideze pentru un post de senator, asa cum a facut si la alegerile din noiembrie 1996 – numai ca el ar intra intr-o anomalie insolvabila, fiindca ar fi, concomitent, si sef de stat, si parlamentar, ceea ce Constitutia nu-i permite. Pentru a lamuri opinia publica si presa care este partea nevazuta a lucrurilor si de ce se inregistreaza agitatia asta la Palatul Cotroceni, voi da citire unei NOTE SPECIALE, pe care au intocmit-o niste profesionisti, citez: -Surse din Palatul Cotroceni, confirmate de cele din Serviciile Secrete, ne-au informat ca declansarea razboiului mediatic legat de evenimentele petrecute in Romania in decembrie 1989 a pus pe jar personajele implicate, care fac parte din camarila lui Ion Iliescu, respectiv Ioan Talpes, Dumitru Iliescu, Cico Dumitrescu, Radu Timofte, Gheorghe Fulga, Vasile Ionel, Victor Atanasie Stanculescu, Dan Iosif s.a. Echipa de la Cotroceni se teme insa cel mai mult de presedintele PRM. Ei sunt convinsi ca, o data ajuns presedinte al Romaniei, Corneliu Vadim Tudor va evalua si prezenta tot adevarul legat de evenimentele din Romania anului 1989 si va aduce toate dovezile necesare, astfel incat vor iesi la iveala crimele comise si nimeni si nimic nu-i va scapa de judecata pe cei implicati in lovitura de stat soldata cu moartea a peste 1.300 de tineri nevinovati si aducatoare de mari suferinte pentru alte mii de romani. Din cele relatate a rezultat ca aceasta noua disputa se inscrie pe aceeasi linie a conflictului dintre Adrian Nastase si Ion Iliescu, si are ca scop discreditarea totala a acestuia din urma si impiedicarea lui de a reveni in fruntea PSD dupa incheierea mandatului de presedinte. Sursele mentionate ne-au precizat ca Adrian Nastase nu doreste revenirea lui Ion Iliescu in fruntea PSD, el temandu-se ca va avea esecuri pe toate fronturile, respectiv nu va fi nici presedintele Romaniei – cel stabilit de Ion Iliescu in SUA fiind Mircea Geoana -, nici prim-ministru, si nici presedinte de partid. O sursa de ingrijorare serioasa pentru Adrian Nastase o constituie si posibilitatea, deloc neglijabila, ca, pierzand toate prerogativele detinute in prezent, sa fie serios scuturat de catre viitoarele autoritati in legatura cu modalitatea de dobandire a fabuloasei averi pe care a acumulat-o in acesti ani si pe care unii apropiati ai sai o estimeaza la circa doua miliarde de dolari. Impunerea lui Mircea Geoana ca presedinte al Romaniei, conform intelegerii perfectate cu ocazia ultimei vizite a lui Ion Iliescu la Casa Alba, ar reprezenta pentru actualul presedinte un veritabil succes, ceea ce, in opinia specialistilor, va insemna <incoronarea> lui Ion Iliescu ca al doilea om in stat, si anume presedinte al Senatului. Obtinerea acestei calitati, ca si cea de presedinte al PSD, ii va asigura o putere decizionala considerabila, care i-ar permite sa protejeze marile si teribilele secrete in legatura cu evenimentele din decembrie 1989 si implicarea sa in dezmembrarea Serviciilor Secrete romanesti si, in general, a intregului sistem de aparare a tarii, sa acopere in continuare privatizarile frauduloase, de tipul celor practicate de clanurile Tender si Hrebenciuc-Iacubov, sa ascunda situatia economica dezastruoasa a tarii ramase in urma gestionarii de catre actualul guvern etc. De altfel, dupa esecul vizitei lui Adrian Nastase in Franta, Ion Iliescu s-a grabit sa-si organizeze deplasarea in aceasta tara, pentru a demonstra Uniunii Europene, chiar prin intermediul Frantei – cunoscuta cu o pozitie foarte reticenta fata de tara noastra – ca echipa sa este cea mai in masura sa conduca destinele Romaniei. Pentru a-si atinge scopul, Ion Iliescu a speculat <slabiciunea> presedintelui Jacques Chirac pentru LA FARGE – manifestata prin reactiile prompte ale acestuia la acuzele survenite in timp la adresa concernului mentionat – si a promis responsabililor francezi ca privatizarile de la ROMCIM si DACIA cu firme franceze, desi aducatoare de mari dezavantaje economice pentru economia romaneasca, nu vor face obiectul nici unei investigatii din partea autoritatilor, urmand ca societatile respective sa-si desfasoare activitatea, ca si pana acum, in baza unui consens politic. Mai trebuie adaugata si cumpararea, de catre Ion Iliescu, a nu mai putin de patru avioane Airbus A-318, de cate 100 de locuri, afacere care va indatora tara pe termen lung, intrucat contractul este in valoare de 155 de milioane de dolari. Nu mai vorbim de faptul ca asta ar putea sa-i infurie pe americani, avand in vedere ca, pe parcursul ultimei sale vizite in SUA, Ion Iliescu n-a raspuns propunerilor firmei Boeing. O alta componenta a acestui razboi la varf o constituie duelul declaratiilor referitoare la alegerile din 2004. Astfel, avansarea de catre Adrian Nastase a datei de 6 iunie l-a luat prin surprindere pe Ion Iliescu si a produs deruta in randul celor responsabili de promovarea imaginii lui Mircea Geoana, intrati, brusc, in criza de timp. Nu este mai putin adevarat ca Guvernul Nastase nu dispune de resursele necesare pentru alimentarea, pana in toamna anului 2004, a unui buget construit nu pe baze economice, ci, evident, pe considerente electorale, asa ca devansarea alegerilor generale poate fi o solutie la actuala problema financiara. In cazul in care alegerile se vor desfasura, totusi, la toamna, se apreciaza ca PSD ar avea doua modalitati de rezolvare a chestiunii banesti: fie sa apeleze la surse externe, fie sa procedeze la emiterea de moneda fara acoperire, cu consecinte catastrofale pentru anul 2005- – am incheiat citatul, repet, dintr-o NOTA SPECIALA pe care am primit-o de la oameni foarte bine informati.

Corneliu Vadim Tudor,

Presedintele PRM

(Din Conferinta de presa a partidului, de vineri, 21 noiembrie 2003)

Agricultura Romaniei – Integrare UE


Nivelul si structura productiei agricole a Romaniei reflecta un puternic decalaj fata de media Uniunii Europene.

Randamentele si productiile totale sunt inca inferioare celor obtinute in anul 1989, iar industria alimentara se confrunta cu dificultati, nereusind sa se reabiliteze dupa valul distrugerii inregistrat dupa acest an.

Comparand agricultura romaneasca din acest moment cu realitatile din Uniunea Europeana si cu standardele careia Romania trebuie sa le faca fata in vederea integrarii programate pentru 2007, ajungem la concluzia ca un astfel de obiectiv poate fi atins numai in urma aplicarii unor masuri foarte clare, stabile pe baza prioritatilor.

Intr-o ordine fireasca de prioritate, parghiile principale necesare pentru indeplinirea obiectivelor mai sus mentionate in viziunea PRM se pot contura astfel:

Din punct de vedere politic:

a) Hotarator pentru destinul tranzitiei si pentru arhitectura viitoarei economii de piata este detasarea deciziilor politice de natura partinica de decizia politica de natura publica prin plasarea institutionala a -factorilor politici- in perimetrul responsabilitatii publice si sociale, cu toate consecintele derivate;

b) Informarea corecta a populatiei:

Cu nasul lipit de vitrina stralucitoare a UE, romanii cred inca in mirajul vestic. Desi au promis sa-i trezeasca la realitate, guvernantii au ezitari serioase. Se pare ca adevarul este prea crud pentru a fi digerabil mai ales in conditiile unei accentuate pauperizari de proportii.

Interdependenta dintre castigurile directe si costurile directe impuse de procesul largirii UE trebuie permanent analizata, dar mai ales prezentata real contribuabilului si agentilor economici intr-o economie de tranzitie care trece printr-un amplu proces de reforma si restructurare.

Noua perioada de criza ce va urma – mai ales pentru productia agricola plasata, dintr-o data intr-un mediu concurential, cu reguli noi de organizare profesionala, de productie, de vanzare – va induce inevitabil costuri economice, sociale si chiar morale.

In acest sens, ne sunt foarte aproape si perceptibile fenomenele aparute in tarile foste socialiste care formeaza grupul celor 10, in care multi producatori agricoli, mari sau mici, manifesta reactii adverse constituindu-se in grupuri puternice, antieuropene.

Sunt cateva intrebari pe care trebuie sa ni le punem intr-un mod foarte responsabil:

– ce urmeaza sa se intample cu milioanele de persoane ocupate in agricultura, avand in vedere ca suntem cea mai rurala tara din Europa (45% din populatie)?

Polonezii au calculat si pentru noi – vor ramane pe drumuri patru milioane de agricultori -, dar nu ne-au spus daca au calculat mijloacele financiare de reorientare a tuturor acestor oameni;

– ce ramuri ale industriei sustinute cu materii prime din agricultura se vor inchide?

– industria tutunului

– mobilier

– pielarie

– incaltaminte

– cat de dramatic se va subtia cosul zilnic?

– cati vor avea acces la asistenta sociala?

– ce procent din venituri va fi inghitit de fisc?

– cati dintre cei care vor sa munceasca in tarile UE isi vor vedea visul cu ochii? (UE a calculat ca pe termen lung nu poate -inghiti decat cel mult 1% din populatia prezenta – 300 mil. locuitori, iar aici intra nu numai romanii).

Cum va arata Romania o data trecuta de marele hop este deocamdata -secret de stat-

c) Reabilitarea sistemului de exploatatii agricole prin definitivarea si dezvoltarea sectorului privat parcurgand toate verigile lantului agroalimentar de la producere (respectiv pamant), utilaje agricole, unitati industriale de procesare partiala sau totala a produselor, comercializarea pe piata interna sau externa a acestora.

Pentru reorganizarea cadastrala a terenurilor agricole, faramitate in 4,7 mil. gospodarii parcelate, care a constituit principala cauza a regresului tehnic din agricultura romaneasca, cu toate consecintele pe care le cunoastem, se impune de urgenta adoptarea Legii comasarii, organizarii si amenajarii teritoriului, parghie principala folosita de tarile Comunitatii in pregatirea introducerii tehnologiilor avansate si progresului tehnic in agricultura.

Aplicarea acestei legi este sustinuta prin mari avantaje oferite de stat, costurile fiind suportate in proportie de 80 pana la 100% din bugetele statelor comunitare mergand pana la 1.000 – 10.000 USD/ha comasat, organizat si amenajat (drumuri, canale si lucrari de ameliorare).

Aici se pot sistematiza toate activitatile care concura la aceasta OBLIGATORIE REVENIRE

– vanzare-cumparare

– retragere timpurie

– arendare-asociere

– concesionare etc

d) Nevoia dezvoltarii durabile a agriculturii si a mediului rural face necesara plasarea tuturor preocuparilor in domeniu pe traiectoria performantei si competitivitatii (dupa principiu PIATA = VIATA) prin constituirea unor studii tehnologice, educationale, informationale, financiare etc. capabile sa se inscrie benefic in cadrul concurentei internationale, sa participe la valorificarea pietelor, sa-si asume surse proprii de crestere economica si, nu in ultimul rand, sa sustina dinamica nivelului de trai. Aceste obiective se exprima de obicei prin indicatori sintetici recunoscuti in formularea politicilor economice. Deosebit de important este ca nivelurile acestor indicatori, propuse a fi atinse intr-o secventa de timp, sa fie realiste, sa corespunda capacitatii si potentialului intern – in caz contrar artificialismul acestora si obstinatia atingerii lor vor denatura traiectoria evolutiva.

e) Tratarea cu maximum de fermitate si exigenta responsabila a fiecarui punct din dificilul program de negocieri a Cap. 7 – Agricultura tinand cont ca de rezultatul acestora va depinde pentru o perioada mare de timp configuratia agriculturii romanesti, dar mai ales soarta a milioane de oameni.

Nu putem fi de acord, de exemplu, cu studiile realizate de Comisia Europeana potrivit carora agricultura romaneasca poate deveni competitiva in putine domenii cum ar fi cel al productiei vegetale si produsele ecologice. Acest mod de tratare poate fi cotat ca unilateral, subiectiv si superficial studiat – conducand spre concluzia ca nu se doreste punerea in valoare integritatea potentialului agriculturii romanesti.

Ca mod de abordare in acest domeniu ar fi suficienta interpretarea negocierilor Organizatiei Mondiale a Comertului (programul Stuart Harbin – san) in care foarte frecvent sunt uzitati intre parteneri termeni ca:

– -inacceptabil- – Franta

– -problematic- – America

– -lipsit de echilibru- – Bruxelles

exceptie facand tarile slab dezvoltate, cu care din pacate trebuie sa ne comparam, pentru care totul e -foarte bun-.

f) Rezultatele celor 13 ani de tranzitie din perspectiva agriculturii romanesti demonstreaza o derapare iresponsabila a tuturor guvernelor postdecembriste de la caracterul de STIINTA pe care-l reclama agricultura performanta, singura potentiala de a participa la cursa agresiv ascendenta a competitivitatii.

Variantele conceptuale de politica economica aplicate pana acum – functie de orientarile politice ale guvernelor – demonstreaza clar incoerenta, secventialitatea, lipsa vederii de ansamblu a sistemului agricol national cu toate implicatiile sale din amonte si aval pentru perioade medii si lungi.

Pentru asigurarea unei stabilitati a traiectoriei de dezvoltare pe baze stiintifice, tehnice si de autoinfluentare cu agriculturile tarilor europene in viziunea partidului nostru devine tot mai evidenta necesitatea aparitiei Legii agriculturii (pe care-o dorim altfel decat un Program de uniune nationala – documente care in majoritatea cazurilor sunt influentate de cauze politice nu intotdeauna de cele mai bune cauze).

Domeniul agriculturii fiind deosebit de vast, iar tratarea problemelor nu se mai poate realiza generalist, ma opresc aici cerandu-va permisiunea de a incheia cu un citat:

-Cand va incolti in mintea organelor administrative ca imbunatatirea productiei agricole este o problema fundamentala a statului nostru romanesc, atunci greutatile vor fi pe jumatate biruite. Daca va deveni unanima aceasta convingere, se vor gasi si mijloacele si caile pentru a se ajunge la scop-. Gheorghe Ionescu-Sisesti – 17 octombrie 1925.

Dep. Ioan BALDEA

Presedintele Comisiei pentru agricultura din Camera Deputatilor

(Din lucrarile Forumului Economic Romania Mare, 15 noiembrie 2003)


Comemorare Eugen Barbu

La 10 ani de la trecerea in vesnicie a marelui scriitor Eugen Barbu (7 septembrie 2003), Editura Fundatiei Romania Mare a lansat o editie de lux care cuprinde cele trei romane capodopera: -Groapa-, -Princepele- si -Saptamana nebunilor-, sub ingrijirea scriitorilor Corneliu Vadim Tudor si Mihai Ungheanu.

Lansarea a avut loc miercuri, 19 noiembrie a.c., la ora 12,00, la Libraria Mihail Sadoveanu din Capitala, in prezenta unui public numeros, iubitor de literatura.

Au vorbit despre opera si viata autorului Marga Barbu, Corneliu Vadim Tudor si Mihai Ungheanu, evidentiind proeminenta operei si autorului, locul exceptional pe care Eugen Barbu l-a ocupat in literatura romana postbelica.

Figura de prim ordin in viata literara si artistica postbelica, Eugen Barbu s-a impus atentiei generale prin talentul sau de exceptie, prin liberalismul atitudinii si opiniei si printr-o forta de creatie exceptionala. A condus Luceafarul, a condus Saptamana si un cenaclu faimos, Nicolae Labis, legat de revista Luceafarul, animand generos viata literara. In mod firesc, a avut admiratori si contestatari. Dupa 1989, in noul context, de libertate a presei si a opiniei, Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor au fondat saptamanalul Romania Mare, care s-a impus intr-un timp record cititorilor prin batalia pentru adevar si pentru o societate emancipata de vechi injustitii. Fondatorii revistei, care au adunat langa ei condeie insemnate ale literaturii romane, au devenit repere ale constiintei sociale active, foarte critice la adresa noului parvenitism social si politic, constituit intr-o adevarata directie antinationala. Paginile Romaniei Mari contin articole si pamflete acute la adresa noii clase politice, a coruptiei in expansiune, a justitiei care nu face dreptate. Tendintele si actiunile urmarind scindarea Romaniei, venite de la Budapesta pe filiera UDMR, au fost aspru denuntate. Decesul neasteptat al lui Eugen Barbu, din 7 septembrie 1993, l-a gasit in plina activitate literara si politica, membru al Parlamentului Romaniei, asteptand iesirea de la tipar a romanului Ianus, aparut postum.

Sambata, 29 noiembrie a.c., la ora 1.00, la Palatul Parlamentului, Sala -I.C. Bratianu-, se va intruni Plenara Consiliului National al PRM

Pagina realizata de PRM

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.