Home Veto FATARNICIA -DEPOLITIZARII-

FATARNICIA -DEPOLITIZARII-

DISTRIBUIŢI

Aud pe mulţi vorbind despre -depolitizarea TVR-. Cad pe gînduri. Ideea are o latură rezonabilă şi una nesăbuită. Să ne desluşim:

Am spus de nenumărate ori că, în viziunea mea, astăzi, principalul factor formator de oameni este televiziunea (= sunt televiziunile). La mare distanţă faţă de efectul celorlalţi factori care mai contează: familie, şcoală, biserică, anturaj, ziare, Internet, cărţi – televizorul e cel care modelează opinii, concepţii, comportamente, ţinută, stil de viaţă. Recunoşti -marca- micului ecran atît în cutare colţ de cartier, cît şi în România în ansamblu.

Aşa stînd lucrurile, e evident că tubul catodic e manipulatorul politic nr. 1. În acest sens, fireşte că e de dorit ca televiziunea publică a României, TVR (adică televiziunea care are, prin definiţie, ca public-ţintă, întreaga naţiune, indiferent de vîrstă, sex, orientare politică etc.), să fie idealmente neutră, imparţială. N-a fost, de-a binelea, integral, niciodată după 1989. Au fost momente cînd partizanatul TVR era grotesc, să ne amintim episoade ca Piaţa Universităţii (demonizată din unghi strict fesenist), năvălirile lui Victor Ciorbea în direct (la ceea ce putea fi numit TVR-CD), interviul Alinei Mungiu cu Ion Iliescu (asemănător, pe alocuri, cu scenele finale din -Trădaţi în dragoste-), răfuiala pe ecran de acum trei ani cu Comisia de Cultură condusă de Adrian Păunescu ş.a. Sub actuala conducere a departamentului de ştiri, asemenea -gîlme- au fost eliminate şi echilibrul a sporit simţitor (chiar dacă nu ireproşabil: interviul luat de şefa departamentului, d-na Culcer, preşedintelui Băsescu a fost mult prea -paşnic- şi consensual; la Jurnal, comentatorii sunt mereu aceiaşi, dintr-o singură parte a spectrului politic; unele ştiri nu vin la timp – cum a fost cazul mişcării pensionarilor de la Galaţi). Se mai obiectează că la alţii ştirile sunt mai scurte şi mai -ritmate- – dar aici trebuie spus că o televiziune publică face bine că nu caută, la ştiri, rating-ul, ci substanţialitatea, seriozitatea. Mai multă atenţie acordată problemelor imediate ale omului de rînd ar face Jurnalul şi mai bun. În orice caz, aici, percepţia de -purtător de cuvînt-, -gazetă de perete- a(l) Puterii a dispărut. Ea se mai regăseşte în selecţia unor realizatori de emisiuni, care provin, ca un făcut, din zona -băieţilor buni- sau a -fetelor bune- (pentru palatele Cotroceni sau Victoria). N-ar strica, pe această linie, să fie scris, pe frontispiciul TVR, acel gînd deja clasic, că democraţie înseamnă să te baţi ca adversarul să poată vorbi liber…

Unii vorbesc de -depolitizare- şi în privinţa Consiliului de Administraţie. Adică membrii acestuia să nu mai fie desemnaţi de partide (plus Guvern, Preşedinţie, sindicat, reprezentant al salariaţilor), ci de…? De cine? Să ne desluşim din nou. Până la noi ordine, aşezare mai bună pentru democraţie decît parlamentul nu s-a inventat. Oamenii unei ţări au vederi diferite şi acestea se -materializează- prin partidele din legislativ. TVR fiind o televiziune publică, trebuie vegheat ca în Consiliul ei de Administraţie să se găsească reprezentanţi ai tuturor acestor mari puncte de vedere asupra realităţii sociale, politice, economice, culturale. Fiind propuşi de partide, membrii CA se echilibrează reciproc. (La limită, s-ar putea prevedea şi existenţa unui reprezentant al unei Ligi a Apoliticilor, a Indiferenţilor).

Dar care ar fi alternativa? Se vîntură ideea de a fi numiţi de -societatea civilă-. Prima întrebare: care societate civilă? De stînga sau de dreapta? A doua întrebare: este societatea civilă o instituţie bine delimitată, cu adresă şi număr de telefon? A treia întrebare: ce minune va face societatea civilă pentru a găsi inşi eminamente străini de furtunile politice şi absolut imuni la acestea? A patra întrebare, care e de fapt cea dintîi, pentru că e de principiu: de ce ar fi nevoie de această -depolitizare- a CA? TVR se adresează numai persoanelor nepăsătoare la politică? Publicul ei e de pe Marte, nu are nimic de-a face cu social-democraţia, liberalismul, naţionalismul, creştin-democraţia etc., nu simpatizează cu niciuna din aceste direcţii? E compus din eremiţi ai peşterilor din vîrf de munte? Nu cumva această variantă e o formulă de dominare mai discretă şi monocoloră a CA? Un fel mai elegant de a ascunde gîndul -să-i scoatem pe oamenii altora, să fie numai oamenii noştri-?

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.