Acasă Veto SEFUL STATULUI, TELEFONUL SI TIGANCA IMPUTITA

SEFUL STATULUI, TELEFONUL SI TIGANCA IMPUTITA

DISTRIBUIȚI

Să recapitulăm faptele. În ziua referendumului, şeful statului român anunţă presa că va merge la cumpărături. Presa se prezintă, în masă (televiziuni, ziare etc.). Şeful statului român împinge căruciorul cu diverse produse. În jurul său, alţi gazetari, cumpărători, popor. O jurnalistă îi pune întrebări despre ce a cumpărat şi despre pronosticul său asupra rezultatului estimat al plebiscitului, înregistrînd dialogul cu telefonul mobil. O vreme, şeful statului român îi răspunde voios, chiar ghiduş, după care se enervează, o întreabă: -Păsărică, tu n-ai altceva de făcut?- şi apoi îi smulge din mîini telefonul mobil. Jurnalista îşi cere obiectul înapoi. Şeful statului român nu i-l dă, îl bagă în buzunar (fără să-l oprească) şi pleacă spre ieşire. Jurnalista insistă să-şi recapete telefonul şi anunţă că, în caz contrar, va face plângere la poliţie. Şeful statului, garant al Constituţiei, îi răspunde printre dinţi ceva de genul: -Ia fă tu plîngere, să vedem ce o să obţii!-. Se urcă în maşină şi acolo îi spune soţiei: -Ce agresivă era, o ţigancă împuţită!- După multe ore, jurnalistei îi este returnat telefonul, cu unele date din el şterse.

Sunt cinci lucruri aici totalmente nepotrivite cu un şef de stat. 1. Colocvialismul deplasat al adresării cu echivoc-lubricul apelativ -păsărică-. 2. Gestul de a înhăţa, prin forţă, un bun care nu-ţi aparţine, gest pe care Codul Penal îl încadrează sub denumirea de -tîlhărie-. 3. Luarea în derîdere a ideii de autoritate a statului, prin zeflemisirea plîngerii la poliţie, ca inutilă. 4. Insulta de tip rasist. 5. Distrugerea unor bunuri, violarea corespondenţei.

Să mai dăm o dată -filmul- înapoi, cu încetinitorul. Jurnalista a fost chiar amabilă, nu i-a pus şefului statului nicio întrebare nepotrivită, impertinentă, deranjantă. Nu l-a întrebat despre viaţa intimă, nu a pus probleme de familie, nu a amintit de cazuri litigios-penale. A fost insistentă. Foarte bine. În lumea imundă de azi, gazetarul care nu e insistent rămîne cu buza umflată. Un geniu al literelor româneşti, G. Călinescu, spunea, textual: un gazetar care nu -latră- şi nu -muşcă-, mănîncă degeaba coloanele ziarului. Într-o ţară în care mulţi politicieni (în frunte cu Băsescu) se poartă ca nişte aroganţi îmbuibaţi şi samavolnici, într-o ţară în care se trăieşte mizerabil, mai prost decît sub Ceauşescu, presa nu doar are dreptul, ci are chiar obligaţia să aibă tupeu, să fie insistentă pînă-n pînzele albe, pentru că e singura sursă de adevăr a ceţeanului. Jurnalistul nu trebuie să fie bleg, flasc şi smerit, ci insistent, pisălog, răzbătător, iar omul politic e dator, prin fişa postului şi prin imensele avantaje pe care le are, să aibă nervi de oţel. Nu are? Lasă locul altuia. Nu există -eram nervos-, -eram surescitat-, -eram sub tensiune-; astea sunt mofturi de duducă isterică. Şeful statului avea nenumărate căi de a evita ce nu-i convine: să nu (mai) răspundă absolut nimic, să răspundă doar -Nu mai am nimic de spus / Nu comentez / Nu mai pot sta de vorbă-, să răspundă printr-o glumă ş.a.m.d. Să nu uităm că el însuşi invitase presa acolo şi că se dădea de bunăvoie în spectacol. Şeful statului a ales soluţia brutalităţii, a violenţei. Nu a realizat ce lucru grav săvîrşeşte nici după ce păgubita i-a cerut bunul înapoi şi l-a ameninţat cu poliţia. Mai mult: intrat în maşină, a rostit o insultă josnică. Apoi, d-sa ori cineva din echipajul personal a şters imaginile filmate de jurnalistă.

Această sinistră păţanie ridică următoarele semne de întrebare. Dacă şeful statului nu va fi sancţionat pentru cel puţin trei din acţiunile sale (-confiscarea- telefonului, sudalma xenofobă, ştergerea datelor), violenţa şi trivialitatea vor primi o înaltă legitimare. Mă -enervează- cineva? îi smulg aparatul foto, poşeta, pălăria, cerceii, pandantivul, servieta, ochelarii. Mă -calcă cineva pe bătătură-? Îi iau telefonul şi rad tot ce e-n el. Mi se -pune pata- pe cineva? îl fac de ţigan împuţit, jidan scîrbos, bozgor jegos, român puturos. Sau se aplică, în democraţia română, dictonul latinesc -Ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite boului-?

Cîteva cuvinte despre aşa-zisele -scuze- prezentate de şeful statului. Ele mi se par complet nesatisfăcătoare, pentru că: 1. exprimă doar regretul că insulta din maşină a fost făcută publică, dar nu spun nimic despre celelalte prejudicii: luarea telefonului şi ştergerea imaginilor; 2. au fost făcute prin intermediar, printr-un subaltern, ceea ce e nepoliticos; 3. nu menţionează măcar o intenţie de reparare a pagubei produse.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.