Acasă Veto VOTUL UNINOMINAL NU FACE MIRACOLE

VOTUL UNINOMINAL NU FACE MIRACOLE

DISTRIBUIȚI

Ca să-i arate Parlamentului că el e mai -al dracului-, preşedintele Băsescu vrea vot uninominal. Nu voise pînă acum, ba chiar se împotrivise – şi d-lui, şi partidul pe care-l păstoreşte. Acum, însă, are impresia că votul uninominal e o contralovitură straşnică.

Numai că propunerea d-sale este, în mare măsură, ceea ce gazetarii numesc un fonfleu = o fanfaronadă, un fleac umflat artificial.

Mai întîi, trebuie spus cititorului că nu există un singur fel de vot uninominal. Există (dacă simplificăm lucrurile) cel puţin patru: 1) votul uninominal -absolut- (în circumscripţia respectivă există un singur mandat şi candidează oricine doreşte; cel care are mai multe voturi cîştigă). 2) Votul uninominal -absolut- cu două tururi (la fel ca la 1, doar că intră în turul doi numai cei care au trecut de un anume prag procentual). 3) Votul uninominal preferenţial (votantul nu alege un singur nume, ci trebuie să scrie, pe lista cu candidaţi, ordinea preferinţelor sale; apoi, pe baza unui calcul aritmetic eliminatoriu, cu luarea în consideraţie a locurilor 2, se stabileşte cîştigătorul). 4) Votul uninominal pe liste de partid (partidele propun liste de candidaţi, ordinea acestora pe listă fiind alfabetică; alegătorul pune ştampila pe numele dorit; cîştigă primii n clasaţi, în limita numărului de n mandate).

Deci, mai înainte de a organiza un referendum, poporul român ar trebui să afle care vot uninominal i se propune. Primele trei variante prezentate sunt profund nepotrivite în ţara noastră pentru alegeri parlamentare. Defectul lor principal este acela că, mergînd pe sistemul -numai primul clasat intră-, un enorm cuantum de voturi este pierdut. Dacă primul clasat a obţinut 15% din voturi, 85% din populaţia acelei circumscripţii a votat degeaba, nu va avea niciun reprezentant în legislativ. Această modalitate e valabilă pentru alegeri la primării sau, dacă e vorba de parlament, numai în ţările cu doar două partide. Defectul secundar, dar nu mai puţin important, e că îngăduie ieşirea în faţă a tot felul de vedete dubioase, oameni cu parale care-şi pot permite campanii electorale scumpe. În fine, al treilea defect evident e că se obţine un parlament foarte eterogen, foarte -pestriţ-, o adunătură şi mai favorabilă decît acum combinaţiilor, şmecheriilor, votului pe bază de interese personale, adunătură despre care nu poţi şti ce linie politică va urma.

Soluţia rezonabilă este varianta a patra, votul uninominal pe liste de partid. Deşi sunt la fel de nemulţumit ca oricine de comportamentul tuturor formaţiunilor politice româneşti pînă acum, e inadmisibil să nu lăsăm partidelor rolul fundamental în democraţie, acela de a grupa milioane de oameni în funcţie de esenţialul vederilor lor privind drumul ţării: social-democraţie, naţionalism, liberalism, creştin-democraţie etc. Marele avantaj al acestei variante e că răpeşte partidelor capacitatea de a -numi- oameni în parlament, lăsînd cetăţeanului puterea de a hotărî cine intră şi cine nu.

Cu toate aceste consideraţii, mai trebuie să spun un lucru, cu riscul de a fi dezagreabil unora. S-a -mitizat- mult, s-a -fetişizat- aproape, de ani de zile, votul uninominal, printr-o propagandă pasională, lăsîndu-se să se vadă în el o soluţie miraculoasă de spălare şi primenire a clasei politice şi de ataşare a ei de sufletul alegătorului. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Fiind, desigur, mai bun (mă refer la varianta 4) decît formula actuală, votul uninominal are limitele lui şi nu poate face minuni. El induce partidelor, mai acut decît pînă acum, tendinţa de a racola -vedete-, în detrimentul oamenilor foarte serioşi şi destoinici, dar mai puţin cunoscuţi. În al doilea rînd, legătura dintre ales şi alegător nu capătă, după vot, mai multă trăinicie decît pînă acum. Dacă cel intrat în parlament e hahaleră, chiar uninominal ales fiind, tot nu poate fi scos de acolo. Multitudinea de individualităţi neînregimentate politic generează o veşnică incertitudine privind direcţia pe care merge legislativul. Venalitatea şi căpătuiala, indiferenţa şi absenteismul, incompetenţa şi ineficacitatea nu sunt stîrpite. (În această linie, mai utilă ar fi reducerea, pentru 10-20 de ani, a parlamentului la o singură cameră, cu 50-100 de persoane).

În ceea ce mă priveşte, susţin introducerea votului uninominal pe liste de partid. Dar nu-mi fac iluzia că vreun sistem poate înlocui sau genera oameni cinstiţi şi devotaţi interesului public.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.