Acasă Actualitate Politicienii au aruncat la cos noua Lege a sigurantei nationale

Politicienii au aruncat la cos noua Lege a sigurantei nationale

DISTRIBUIȚI

Scandalul declansat in urma arestarii omului de afaceri Omar Hayssam a scos in evidenta un adevar stiut de toata lumea, dar tinut sub tacere. De ani de zile, politicienii aflati la conducerea tarii primesc, cu regularitate, informari din partea serviciilor secrete. Fie ca se refera la acte de coruptie sau la alte subiecte ce pot aduce atingere sigurantei nationale, documentele respective sunt pur si simplu ignorate. Mai mult, pentru a nu avea batai de cap, guvernatii au refuzat, ani de zile, sa ia in considerare modificarea Legii sigurantei nationale, iar atunci cand nu au mai avut ce face, presiunile externe fiind prea mari, au -compus- o lege pe care au auncat-o apoi la gunoi. Astfel, in urma cu doi ani, guvenul inainta parlamentului proiectul legii sigurantei nationale a Romaniei, inregistrat cu numarul 163/2003. Timp de doi ani, proiectul a zacut in parlament, chiar si dupa ce a primit toate avizele necesare.

Conform notei de fundamentare, respectiva propunere legislativa a fost elaborata de specialistii din cadrul serviciilor de informatii, fiind in conformitate cu noile prevederi ale Codului de procedura penala, dar si cu normele europene in materie de siguranta. Raspunzand criticilor formulate, noua lege definea termenii utilizati, fiind foarte clar explicat ce este -siguranta nationala-, care sunt categoriile de informatii, ce sunt -sursele tehnice- sau -sursa umana secreta-. Aceste adaugiri erau absolut necesare in contextul integrarii europene si Nord-Atlantice, drepurile si libertatile cetatenesti nemaifiind doar niste cuvinte fara fond. -In scopul apararii sigurantei nationale, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai in conditiile prevazute de Constitutie si numai daca nu exista alte posibilitati (…)-, se arata la articolul 5(2). In acelasi timp, noua formula legala venea sa stabileasca, extrem de clar, care sunt institutiile care au atributii in acest domeniu. -Autoritatile publice specializate in domeniul sigurantei nationale sunt SRI, SIE, SPP sI STS-, se arata la art. 9 (1), urmand ca structurile departamentale de informatii ale MApN, MAI si Ministerului Justitiei sa -indeplineasca atributii in domeniul sigurantei nationale in conditiile legii-. Intreaga activitate urma sa fie coordonata de CSAT, caruia i se subordonau toate serviciile si structurile.

Coruptia – amenintare la adresa sigurantei nationale

Cele mai importante modificari ale legii se refereau insa la introducerea in lege a unor noi categorii de amenintari la adresa sigurantei nationale. Astfel, conform articolului 10, -constituie amenintari la adresa sigurantei nationale, fapte, stari de fapt sau situatii, daca sunt de natura sa puna in pericol siguranta nationala ori daca din acestea pot rezulta asemenea pericole-. Pe langa pericolele -clasice- legate de agresiuni impotriva tarii, actiuni de sabotaj, inlaturarea ordinii constitutionale, actiuni teroriste, legea cataloga ca fiind amenintare la adresa sigurantei si -faptele de coruptie care produc sau pot produce consecinte grave asupra starii de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica sau politica a tarii-. In acelasi timp, in aceeasi categorie erau incluse si -actele de criminalitate organizata-, dar si -actiunile indreptate impotriva intereselor finaciare ale Comunitatii Europene- sau interceptarea ilegala a comunicatiilor. Includerea in lege a prevederilor referitoare la coruptie si crima organizata ar fi permis serviciilor de informatii sa-si canalizeze eforturile tocmai in aceasta directie. Rezultatul este greu de prevazut, dar este aproape sigur ca anumiti politicieni s-ar fi simtit mult mai in nesiguranta, iar afacerile lor nu ar fi prosperat atat de mult.

Politicienii, obligati sa ia masuri

O alta noutate a legii era specificarea exacta a persoanelor si institutiilor care au abilitarea de primi informari din partea serviciilor secrete. Comunicarea informatiilor trebuia aprobata de catre directorii serviciilor, iar presedintele tarii si primul-ministru puteau solicita -orice alte date si informatii care privesc siguranta nationala a Romaniei-. Poate cea mai importanta mentiune a legii se regasea la articolul 35 (1), care specifica ca -persoanele si institutiile carora le-au fost comunicate informatii ce prezinta interes pentru siguranta nationala vor dispune, cat mai urgent posibil, masuri de prevenire, contracarare si inlaturare a amenintarilor la adresa sigurantei nationale ce le-au fost semnalate-. Respectiva prevedere a legii ar fi eliminat posibilitatea factorilor politici de a ridica din umeri, asa cum se intampla in cazul Hayssam, legea obligandu-i sa ia masuri, nu sa arunce la cos rapoartele primite. In aceste conditii, legea a trecut de comisiile de specialitate ale parlamentului, dar nu a ajuns niciodata sa fie dezbatuta in plen. Dupa doi ani de uitare, la inceputul lunii februarie a anului in curs, proiectul a fost retras de guvern, motivul oficial fiind -imbunatatirea prevederilor legii-. In aceste conditii, pana la adoptarea unei noi alegi a sigurantei nationale vor mai trece cativa ani, timp in care serviciile secrete vor intocmi rapoarte si politicienii le vor citi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.