Acasă Actualitate SNTR-GATE

SNTR-GATE

DISTRIBUIȚI

Mecanismul infernal prin care Ioan Niculae s-a pricopsit cu Societatea Nationala Tutunul Romanesc, prin intermediul companiei InterAgro, este buimacitor si caraghios totodata. Buimacitor, deoarece nu-ti vine a crede ca s-a putut ajunge pana aici in Romania. Caraghios, deoarece ingineria prin care s-a realizat -pute- de la distanta, prin rezultat si prin metoda folosita. In fapt, la 11.05. 2000, SNTR a fost cumparata de InterAgro, companie controlata de controversatul afacerist Ioan Niculae, pentru 40 milioane USD, asumarea neconditionata a datoriilor societatii, plus investitii de 35 milioane USD, cu gaj pe 90% din actiuni. Din 40 milioane USD, InterAgro trebuia, conform contractului, sa plateasca in cinci zile de la semnare suma de 10 milioane USD din pretul actiunilor, restul de 30 milioane USD urmand a fi achitat in 90 de zile. A urmat insa circul, intens mediatizat, al proceselor intentate impotriva privatizarii SNTR, soldat cu constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre MAAP si InterAgro (sentinta ramasa definitiva si irevocabila a CSJ nr. 5087/24.10.2000). Atunci, potrivit contractului, MAAP trebuia sa inapoieze avansul platit de InterAgro, in cel mult 5 zile de la anularea privatizarii. Numai ca pretentiile InterAgro, la care a consimtit, in final, MAAP au depasit granita grotescului: desi ministerul condus de Ilie Sarbu a restituit cele 203 miliarde platite de InterAgro, MAAP a mai ramas dator cu… 209 miliarde de lei(!!!). Fapt posibil pe baza specularii abuzive a unui act aditional la contractul de privatizare care i-a bulversat pe oficialii MAAP, care habar n-aveau de existenta acestuia.


Actul aditional – asul din -maneca- lui Niculae

Initial, in contractul de privatizare al SNTR, incheiat la 11.05.2000, la capitolul -Clauze diverse-, art. 16.8, al. 1, se prevedea: -In cazul in care Consiliul Concurentei va emite o decizie nefavorabila cu privire la concentrarea economica realizata ca urmare a incheierii acestui document, Vanzatorul (MAAP) va rambursa Cumparatorului, in maximum 5 zile lucratoare, toate sumele incasate de la acesta, in executarea contractului, daca aceste sume au fost platite Cumparatorului, astfel incat partile sa fie repuse in situatia anterioara semnarii contractului fara nici un prejudiciu de nici o parte-.

Ulterior, printr-un act aditional semnat de ex-ministrul agriculturii, Ioan Muresan, act nerecunoscut in prima instanta de actuala conducere a MAAP, contractul a fost modificat radical, in sensul introducerii unor clauze defavorabile statului roman, astfel: -(…) Vanzatorul va rambursa Cumparatorului, in maximum 5 zile lucratoare, toate sumele incasate de la acesta, in executarea contractului, inclusiv dobanda legala, daca aceste sume au fost platite Vanzatorului, astfel incat partile sa fie repuse in situatia anterioara semnarii contractului, fara nici un prejudiciu de nici o parte. Vanzatorul va rambursa pretul incasat de la Cumparator la cursul ROL/USD al BNR din ziua efectuarii pretului-.

-Camataria- InterAgro

Daca nu s-ar cunoaste -actorii-, cifrele vehiculate in calculul prezentat de InterAgro – insusit ulterior (benevol?) de Ministerul Agriculturii – ar fi putut fi prezentate de Ministerul de Interne drept exemplu tipic de calcul camataresc. Mai intai de toate s-a evidentiat faptul ca InterAgro a achitat avansul de 10% (203,361 mld. lei, echivalentul a 10 milioane USD) la 15 si 16 mai 2000: 162,689 mld. lei au fost virate la Ministerul Finantelor, restul (40,672 mld. lei) fiind pastrat de MAAP drept cheltuieli cu privatizarea.

Dupa anularea privatizarii SNTR, banii au fost restituiti InterAgro in doua transe: 40,672 mld. lei la 14 decembrie 2000 (mai putin de doua luni dupa ce sentinta de anulare a privatizarii a ramas definitiva si irevocabila) si 162,689 mld. lei la 12 iulie 2001 (platiti imediat ce banii au fost transferati de la MFP la MAAP). Deci InterAgro a primit, -leu pe leu-, suma achitata la privatizarea SNTR. Sumele au fost apoi convertite in dolari, rezultand ca MAAP mai avea de plata catre InterAgro, potrivit prevederilor contractuale, 2.843.791 USD (circa 90 mld. lei), la cursul din 10.12.2000, data -impacarii- MAAP cu InterAgro. De aici insa intervin abuzurile si ingineriile care au la baza actul aditional la contractul de privatizare, semnat -la doua maini- de Ioan Niculae si ex-ministrul Ioan Muresan.

Cum am aratat, actul aditional are doua elemente de baza: returnarea pretului incasat la MAAP, in caz de anulare a privatizarii, la cursul de schimb leu-dolar si plata suplimentara catre InterAgro a dobanzii legale, reglementata in Romania prin Ordonanta 9/2000. Pe aceasta baza, InterAgro a suplimentat cele 90 mld. lei la… 209 mld. lei, intr-un mod de-a dreptul aberant. In primul rand, este cel putin discutabil calculul dobanzii legale chiar dupa achitarea avansului de catre InterAgro, cand logic era ca aceasta sa fie calculata din momentul ramanerii definitive a sentintei de anulare a privatizarii: 24.10.2000.

Apoi, mult mai -important- este algoritmul de calcul al dobanzii in viziunea InterAgro: suma datorata in USD x Curs oficial x Dobanda legala/zi x Numarul de zile de intarziere. La o privire mai atenta (dar numai o prima vedere pentru un specialist) se observa ca MAAP a acceptat -inovatia- ca taxa de scont a BNR (stabilita ca dobanda legala in OG 9/2000) sa-i fie perceputa in dolari, nu in lei. Consimtind astfel la prejudicierea bugetului! Mai mult, oficialii MAAP au fost nevoiti sa accepte calcularea acestei dobanzi, deja aberante, la cursuri defavorabile, totdeauna cel mai mare posibil: pentru 17.05 – 14.12 2000, cursul din 14.12, cel din 12.07.2001 fiind folosit pentru intervalul 15.12.2000 – 12.07.2001 etc. Insa Ordonanta -folosita- la calculul de mai sus prevede clar ca dobanda legala este taxa oficiala a scontului stabilita de BNR. Adica 35%, nicidecum 100%, cat a -scos-o- InterAgro. Ba mai mult, aceeasi ordonanta prevede pentru debitorul (datornicul) care nu este comerciant (cazul de fata), diminuarea cu 20% a dobanzii: adicatelea vreo 28%! Chiar si pentru platile in moneda straina dobanda e de 6%. Concluzia este cat se poate de simpla: calculul datoriei, asa cum a fost propus de InterAgro si a fost apoi insusit de MAAP, este pur si simplu un JAF(!!!).

Managementul defectuos a doborat valoarea actiunii SNTR cat era nevoie ca Niculae sa preia controlul

Cunoscuta firma de consultanta PriceWaterhouseCoopers a fost angajata la 10.10.2001 sa estimeze valoarea de piata a actiunilor SNTR. Motivul angajarii acesteia, in comun de MAAP si InterAgro, a fost (zice-se!) nemultumirea ministrului Ilie Sarbu referitoare la valoarea scazuta a actiunilor rezultata din raportul de expertiza contabila judiciara: putin peste 120.000 lei/actiune. Surpriza insa! Expertiza extrajudiciara a PriceWaterhouseCoopers a determinat o valoare de piata mai redusa decat cea initiala: intre zero si 79.905 lei actiunea SNTR, la o valoare nominala de 223.000 lei. Cum s-a ajuns la o valoare atat de scazuta? Reiese din evaluarea activului net corectat al SNTR, rezultat prin scaderea datoriilor totale din totalul valorii activelor. Astfel, dupa scaderea a 107,83 milioane USD din 115,71 mil. USD, s-a obtinut o valoare a activului net corectat (data de referinta – 31.08.2001) de 7,88 milioane USD (236,758 mld. lei). Aceasta valoare, impartita la cele 2.962.970 actiuni SNTR, a dat valoarea de piata a actiunii, de doar 79.905 lei/bucata.

Valoarea -de doi bani-, precum cea de mai sus, a fost obtinuta cu -sprijinul- managementului dezastruos al SNTR. Punctul culminant al acestuia este jongleria cu datoriile la buget ale SNTR, dupa cum va prezentam in continuare.

-Planificarea- – mama privatizarii

La 15 februarie 2001, Adrian Nastase a semnat HG 242, prin care s-a dispus esalonarea la plata pe 5 ani, cu 6 luni de gratie, atat a unei datorii de 1528 mld. lei (reprezentand obligatii datorate si neachitate bugetului de stat), cat si a 842 mld. lei (majorari de intarziere aferente). -Nerespectarea inlesnirilor la plata, astfel cum au fost acordate, respectiv a termenelor de plata, precum si a conditiilor stipulate conduce la pierderea valabilitatii acestora (n.r. – a inlesnirilor)-, se mentioneaza in hotararea amintita. Sesizandu-se probabil faptul ca SNTR nu ar fi putut suporta, incepand din septembrie 2000, -incarcarea- cu ratele aferente reesalonarilor de mai sus, guvernul a revenit in iulie 2001 cu HG 743 care a modificat-o pe cea anterioara, prevazand stergerea majorarilor de intarziere. Degeaba insa! Conducerea SNTR nu a platit nici macar ratele din reesalonari aferente lunii septembrie, fapt care a determinat anularea atat a reesalonarii, cat si a scutirilor acordate. Rau pentru societate, -bine- pentru evaluare! Daca managementul SNTR ar fi platit ratele la care s-a angajat atunci cand a primit inlesniri si scutiri, valoarea de piata a actiunii ar fi fost cu totul alta: valoarea activului net nediminuata cu cele 842 mld. lei ar fi fost atunci de 1.078,7 miliarde de lei (nu de 236,76 mld. lei). Ceea ce insemna o valoare a actiunii de 364.000 lei/buc (de 4 ori mai mare). Alta ar fi fost atunci -negocierea- intre MAAP si InterAgro, dat fiind ca asa-zisa datorie, de 209,9 mld. lei, transformata in actiuni la valoarea de mai sus, ar fi adus InterAgro doar 20-25% din actiunile SNTR.

Cat despre datoria SNTR, erau serioase -indicii- ca va fi reesalonata ulterior. Sta marturie corespondenta purtata intre Radu Stoicoviciu, senior manager la PriceWaterhouseCoopers si Nicolae Istudor, director general atunci al SNTR. -Va rugam sa ne confirmati in scris daca intreaga suma de 2.313 mld. lei (n.r. din care 842 mld. lei majorari) a devenit exigibila in conditiile neachitarii ratei aferente lunii septembrie 2001-, se arata in adresa lui Stoicoviciu. La care Istudor a raspuns ca MAAP are posibilitatea sa solicite, in virtutea legii privind accelerarea reformei economice, scutiri sau esalonari la plata: -In aceste conditii, exigibilitatea sumei invocate mai sus se va mentine pana la data acordarii de inlesniri la plata-. Ceea ce s-a si intamplat, guvernul acordand SNTR – -conform planificarii- – la 27.12.2001, atat reesalonarea datoriilor restante, cat si scutirea de plata a majorarilor de intarziere aferente, -folosite- dupa cum se vede doar la prabusirea valorii actiunilor SNTR.

MAAP a contestat, initial, actul aditional si calculul InterAgro

Actul aditional care a modificat esential privatizarea SNTR a fost unul din punctele sensibile ale bataliei pe care MAAP a dus-o in Justitie cu InterAgro, dupa anularea, in octombrie 2000, a contractului de privatizare al fabricantului de tigarete autohton. Pe parcursul litigiului, subliniind ca -din probele depuse la dosarul cauzei de InterAgro, MAAP nu recunoaste actul aditional 1/11.05.2000, deoarece acesta nu este inregistrat in registrul general de evidenta al ministerului sau la vreo Directie a acestei institutii, ci numai la InterAgro sub nr. 2/12.05.2000, cu 3 zile mai devreme decat data la care s-a inregistrat contractul de vanzare-cumparare al actiunilor SNTR-, institutia condusa de Ilie Sarbu a cerut o -Verificare de scripte-. Motivatia, una logica si de bun simt: -Normal ar fi fost ca actul aditional sa fi fost inregistrat ori in aceeasi zi, ori sa fi fost incheiat ulterior contractului (…) Sub aspectul inregistrarii, este incredibil sa crezi ca in numai 4 zile au fost inregistrate 214.028 corespondente. Acest lucru rezulta din faptul ca actul aditional are nr. 2 din 12.05.2000, iar contractul are nr. 214030, cu data certa din registrul MAAP 15.05.2000. Astfel, se pune problema verificarii de acte in sensul stabilirii exacte a datei de realizare si a celei de inregistrare a actului aditional-.

Precizand ca, desi -clauzele contractului de vanzare-cumparare de actiuni SNTR nu prevad modificarea contractului prin acte aditionale- a fost incheiat un act ce -modifica chestiuni de fond ale privatizarii SNTR-, MAAP a aratat ca intelege sa solicite o expertiza grafologica, atata vreme cat documentul nu a fost inregistrat la MAAP si, ca atare, nu este recunoscut. -MAAP nu recunoaste actul aditional deoarece incheierea lui s-a facut fara respectarea prevederilor contractuale, neexistand nici o cerere cu privire la aceste modificari (…). Se solicita sa se stabileasca exact data de realizare si de inregistrare a contractului de vanzare-cumparare de actiuni si a actului aditional-, se precizeaza intr-o incheiere de sedinta publica a TMB – Sectia Comerciala din 21.03.2001.

In replica, InterAgro a sustinut ca -nu este interesata de modul defectuos de tinere a evidentelor de catre MAAP-, adaugand ca precizarile facute de MAAP sunt -simple aparari-. Mai mult, InterAgro a cerut respingerea cererii MAAP privind incuvintarea de alte probe (expertiza grafologica). Desi firava, pledoaria InterAgro a fost totusi admisa, fiind astfel acceptate, in detrimentului statului, pretentiile financiare invocate de compania lui Ioan Niculae.

Insa mai curios este faptul ca, intr-un final, MAAP a batut palma cu Ioan Niculae, acceptandu-i acestuia, tacit, prevederile actului aditional care a condus la un calcul financiar care a defavorizat finantele publice.

Dovada: Calculele InterAgro au virusat finantele publice

Privitor la pretentiile InterAgro, MAAP a mentionat pe parcursul judecarii litigiului la instantele superioare ca instanta de fond le-a acceptat eronat, asa cum au fost ele formulate de compania respectiva. Fara a comenta motivatiile MAAP, iata care au fost acestea: -Admiterea actiunii, respectiv a pretentiilor InterAgro de evaluare in dolari la data restituirii prestatiilor duce la prejudicierea bugetului de stat pe 2001. Evaluarea in USD a platilor facute in lei, datate 15-16 mai 2000, in favoarea MAAP de InterAgro duce la o repunere nedreapta a partilor in situatia anterioara anularii contractului de privatizare a SNTR. In timp ce InterAgro beneficiaza de 3 etape de reasezare a valorii initiale a platilor, MAAP ramane cu valoarea unei actiuni la pretul initial vandut in lei. Instanta de fond nu dispune ca si valoarea unei actiuni sa fie reasezata in raport cu pretentiile emise de InterAgro si, pe cale de consecinta, sa fie facuta compensarea diferentelor de valoare. Aducerea la zi a sumelor in dolari la cursul BNR din ziua platii conduce la cea de-a doua nedreptate privind institutia repunerii partilor in situatia anterioara, intrucat valorile au fost virate in moneda nationala, si nu in alta moneda. Transformare in moneda nationala a presupusilor dolari (platiti de InterAgro) si plata dobanzilor conform OG 9/2000 duce la cea de-a treia nedreptate privind repunerea partilor in situatia anterioara.

In aceste conditii, repunerea partilor in situatia anterioara a favorizat numai InterAgro. In subsidiar, chiar instanta ar aprecia ca datoram dobanda legala, termenul de la care se poate calcula aceasta dobanda ca obligatie de restituire este cel al ramanerii definitive a sentintei civile de anulare a contractului de vanzare-cumparare de actiuni SNTR, respectiv 24.10.2000. (…) Nu s-a avut in vedere nici faptul ca la momentul repunerii partilor in situatia anterioara InterAgro nu a predat gestiunea SNTR pentru a fi descarcata de gestiune in perioada 15.05 – 24.10.2000, cat a fost proprietara intregului patrimoniu al acestei societati privatizate si a cules fructele afacerii-.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.