Acasă Cultură Efes – orasul ce indragea cartile

Efes – orasul ce indragea cartile

DISTRIBUIȚI

Fugind spre Asia Mica, Androcles, fiul lui Codrus, a cercetat un oracol, caci nu stia prea bine unde era cel mai nimerit loc pentru a fonda, alaturi de cei care il urmau, un nou oras. Un raspuns sibilinic parea mai curand sa il incurce pe grecul Androcles, caci raspunsul era: un mistret si un peste iti vor arata locul propice. In timp ce isi pregatea masa, viitorului intemeietor de orase i-a sarit un peste cu jaratecul pe el in tufisurile uscate, incendiindu-le si gonindu-l de acolo pe mistretul pomenit de ghicitor. Androcles a ucis fiara, nu departe de Artemision-ul din Efes si, spune legenda, aici a luat fiinta una dintre bijuteriile urbanistice ale lumii elenistice, Efes-ul. Oamenii de stiinta estimeaza ca orasul a fost fondat cam cu 1.500 de ani inainte de Hristos de catre greci veniti sa se instaleze in zone de coasta, purtand numele de Ionia. Unite in Confederatia Ioniana, coloniile de pe tarm cunosteau o istorie dramatica in secolul al VII-lea i.d. Hr., cimerienii arzand orasul pana la temelii si o data cu el si Templul lui Artemis. O succesiune de tirani au luat in mana fraiele orasului si, incet-incet, norocul a inceput sa surada Efes-ului, orasul dobandind o incredibila prosperitate, incat in secolul VI i.d.Hr., Cresus, regele Lybiei, reconstruia Templul lui Artemis, ramanand in istorie ca figura bogatasului paradigmatic. Invins de persi, Cresus dispare de pe scena istoriei grecesti si Efes-ul isi continua existenta sa de oras portuar, devenind marele debuseu maritim occidental al Caii Regale ce se intindea de la Sardes si pana la Susa. Pragmatici, machiavelici, efesienii supravietuiau cu inteligenta intr-o lume tulbure. In timpul revoltei cetatilor ioniene, Efes-ul refuza ajutorul sau cetatii Milet, ce va cadea sub mana persilor, privind cu satisfactie cum dispare de pe scena disputelor comerciale cetatea sa rivala.

Trecand prin Asia Mica, Alexandru cel Mare nu a uitat de Efes si nici de templul lui Artemis, de o importanta uriasa in simbolistica invingatorului. Generalul sau, Lysimah, a pus sa fie dragat portul, daruindu-i decenii de activitate comerciala in plus orasului ce se indeparta de mare din cauza nisipului, si punea sa se construiasca un zid de noua km lumgime si o inaltime de 10 m, escaladand pantele muntilor Pion si Coressos, protejand si infrumusetand chipul orasului.

In anul 88 i.d. Hr., efesienii se vor alia cu celebrul rege Mithridate al Pontului impotriva Romei, intrand in istorie printr-un celebru masacru a mii de soldati romani, episod ce va purta numele de Vecerniile Efesiene. Eteni pragmatici, etern machiavelici, ei vor realiza cu un pic de intarziere ca Roma este de neinvins si vor trece imediat de partea ei, primind in dar, pentru Efes, titlul de Capitala a Asiei. Pana in secolul I al erei noastre, cu diplomatia ei rafinata si eficienta, cetatea va avea relatii excelente cu vecinii si cu Roma. Un violent cutremur in anul 17 d. Hr., o pune la pamant, dar imparatul Tiberius o va reconstrui si mai stralucita. Cetatea Efes-ului primeste si sub imparatul Hadrian monumente si superbe morminte, reflectand sobrietatea stilului roman ce va inlocui cu incetul elegantul stil elenistic. Suprematia comerciala si administrativa si-o va pastra indelunga vreme, dar isi va pastra si simbolismul religios, caci, o data cu indepartarea lui Artemis din patrimoniul credintei locului, se instaleaza noua credinta, crestinismul, si la cativa pasi de Efes se va afla resedinta Sfintei Fecioare, retrasa aici dupa moartea Divinului ei Fiu. Intr-un loc atins de romantisul Mediteranei, printre maslini si pinii in forma de umbrela, Casa Maicii Domnului si izvorul de langa ea ii strang pe turistii care vin mai intai sa vada splendoarea orasului pagan Efes. Coplesit de aluviuni, portul Efes-ului se stinge, mlastinile datatoare de paludism pun stapanire pe loc, iar oamenii se vor retrage pe inaltimile Ayasoluk, unde la anul 527 imparatul Justinian va construi Bazilica Sfantul Ioan, in amintirea Evanghelistului care i-a stat aproape Maicii Domnului. La anul 1090, ultima fortificatie cade in mana turcilor selgiucizi, lasand Efes-ul in poetica lui parasire, redescoperit la sfarsit de secol XIX de pasionatii arheologiei care vor regasi aici o mina de aur. Splendida Biblioteca a lui Celsius, restaurata azi atat de spectaculos, va deveni un adevarat simbol al orasului.

Muzeul din Efes gazduieste splendori ale artei de aici, dar vizita printre extraordinarele ruine te poarta printr-un oras ce isi etaleaza cu mandrie cladirile publice grandioase cazute in ruina, strazile marginite de statui si coloane, Amfiteatrul urias, ruinele Templului Artemisei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, templele si arcurile de triumf, fantanile si termele, dar si bordelurile si latrinele, ca sa nu mai vorbim de vilele luxoase cu fabuloase mozaicuri.

Efes este o imensa descoperire pentru turistul cultivat si, dupa ce il calci strazile si te imbeti de atmosfera unei frumuseti niciodata batrane, ramai cu o fierbinte dorinta de a te reintoarce in aceasta lume greaca, romana, bizantina, islamica si contemporana, caci la doi pasi te asteapta placerile splendidei localitati turistice Kusadasi si toate binefacerile unui turism de mare calitate.

Calatorind prin Turcia, ti se deschid marturiile atator civilizatii stravechi, incat trebuie sa fii cu mare grija, sa nu te lacomesti, caci, pentru a-ti consolida placerea cunoasterii, aceasta tara trebuie batuta cu incetisorul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.