Acasă Cultură ISTORIE PRIN DECRET

ISTORIE PRIN DECRET

DISTRIBUIȚI

Stimati telespectatori, cu inimile vibrind, asistam la o noua si mareata manifestare din cadrul festivalului national -Cintarea Capitalismului-, ciclul -Capitalism iubit, te laud, te apar si te cint!-, faza pe Parlament.

Sper ca ati inteles, stimati telespectatori, care e ordinul: Comunismul a fost odios! Executarea! Iar noi trebuie sa raspundem: Am inteles: a fost odios! Sa traim bine cu trei sute de lei!

Asa cum Stalin dadea directive in lingvistica si Ceausescu in agricultura, acum Basescu n-are altceva mai bun de facut decit sa dea directive in istorie. Ne invata statul cum trebuie sa privim trecutul. Dupa ce a jucat comedia prudentei stiintifice, Basescu se aseaza in fruntea unei indirjite campanii de indoctrinare, de -spalare a creierelor- (vor s-o introduca si-n manuale scolare), care trebuie sa infiereze, cu minie capitalista, vremurile comunismului. Actiunea seamana leit cu ceea ce faceau politrucii din Bucuresti ai lui Stalin, in anii *50: negau orice realizare a -regimului burghezo-mosieresc- (dupa ce-i bagasera capii la puscarie, exact cum s-a intimplat si-n 1989) si-l descriau in cele mai mizerabile culori.

Presedintele unei tari democratice nu are de promulgat indicatii in materie de istorie, nici antica, nici medievala, nici contemporana. In locul impartialitatii si al neimplicarii in dispute care nu tin de atributiile lui, seful statului se raliaza azi unui grup si edicteaza o linie pe care o vrea oficiala. Stupid. Asta e o forma de totalitarism, istorie de partid si de stat.

Stalin a murit, meteahna a ramas, chiar daca centrul de comanda nu mai e la Kremlin.

Gestul nesabuit infurie sau, cel putin, contrariaza vreo doua treimi din tara.

Principala minciuna pe care o propaga mesajul rostit de comandantul suprem in fata Parlamentului e aceea a asa-zisei -identitati- dintre cele doua epoci ale comunismului din Romania: 1947-1964 si 1964-1989. Mesajul se face a nu vedea ca prima nu a fost decit o ocupatie stalinista, mai mult sau mai putin mascata. Se face a nu vedea ruperea categorica de Moscova prin Declaratia din aprilie 1964 si prin marea amnistie care a eliberat si reabilitat pe toti detinutii politici. Se face a nu vedea cursul radical diferit pe care l-a urmat tara dupa 1964, din toate punctele de vedere: politic, social, material, ideologic, cultural, administrativ etc.

Chiar in privinta perioadei anilor *50, de indiscutabila teroare sovietica, istoricii seriosi discern nuante importante. Intr-un studiu publicat in volumul Miturile comunismului romanesc, coordonat de Lucian Boia (Ed. Nemira, 1998), profesorul Daniel Barbu de la Universitatea din Bucuresti observa ca, din intreaga populatie a Romaniei, au avut avantaje de pe urma comunismului pina la 70%, in timp ce -exclusi si marginalizati- au fost doar cca 6%. De aici deriva si cealalta mare minciuna propagata prin mesajul prezidential: aceea ca, in intregime, natiunea romana ar repudia, cu minie si ura, anii comunismului. O logica elementara – dar si sondaje recente – arata ca nu e asa, ca n-are cum sa fie asa. Cu toata compasiunea cuvenita celor care au suferit (impreuna cu reparatiile necesare si pedepsirea vinovatilor, om cu om), nu putem sa nu vedem ca pentru o imensa masa de oameni, comunismul a adus o viata mai civilizata, mai demna, mai linistita decit capitalismul dinainte sau cel de dupa.

Aceasta actiune talibanic anticomunista e asezata pe iluzia ca daca bestelim in fraze sonore carentele reale sau exagerate ale comunismului, zilele de azi vor parea mai -luminoase-. Realitatea e ca, din multe perspective, sunt mai rele pentru cetateanul de rind. Pentru cititorul care nu ma cunoaste, e, poate necesar sa spun pe scurt urmatoarele: nu am fost membru al PCR (dar am avut multi prieteni, oameni de valoare, care erau), n-am avut vreodata o leafa mai mare de 1800 de lei, nu am fost in tabara laudatorilor lui Ceausescu (mi se parea ca exagereaza groaznic, jenant) si nu era zi, inainte de *89 sa nu -injur-, intre intimi, regimul; n-am avut decit de cistigat, materialmente, de pe urma schimbarii. Mi-au trebuit cam 5 ani, intre 1990 si *96, ca sa-mi dau seama ca propaganda anti-capitalista a comunistilor, timpit facuta (ca metode si stil), era, totusi, in mare parte… adevarata, ca societatea capitalista are si ea ticalosiile ei, cel putin la fel de mari ca si cele ale comunismului. Eu visam un capitalism (cu principala valoare pe care o aduce el: libertatea) care sa faca viata mai buna, mai inlesnita si mai frumoasa decit in comunism. Constat ca asa ceva nu e cu putinta si ca propaganda capitalismului e la fel de intemeiata pe manipulare, partialitate, escamotare (cind nu de-a dreptul pe neadevar) ca si cea dinainte. Un jurnalist, dintre cei importanti, isi incheia deunazi editorialul, in care se mira ca multi tineri, spre uimirea lui, -sustin astazi ca nu era rau comunismul, ca parintii lor primisera casa si aveau un loc de munca asigurat-, cu intrebarea: -Este minciuna un pret suportabil pentru casa si loc de munca?-, de parca azi ar fi o societate a -Dreptatii si a Adevarului-, in care, ura!, nu mai trebuie sa minti ca sa ai casa si loc de munca. Aiurea. Azi, daca esti amarastean, poti sa minti, poti sa nu minti, oricum nu se uita nimeni la tine. Statul actual (care a -condamnat- pompos statul anterior), e clar ca lumina zilei, este exclusiv al celor cu bani si al celor cu putere (de fapt, e acelasi lucru). Oamenii sunt dati afara din case si din slujbe cu miile, cu zecile de mii. Cui sa-i pese?!

Concluzie: hirbul critica oala sparta. O actiune agitatorica, de partizanat politic in favoarea unei -elite- infeudate ideologic, de sfidare a memoriei colective si de invrajbire a tarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.