Acasă Cultură NESABUINTE

NESABUINTE

DISTRIBUIȚI

Stimate cititor, sa nu te superi pe mine ca inghesui mai multe subiecte in acest chenar. Sunt lucruri pe care simt nevoia sa le spun, fie si pe scurt, lapidar. Si se leaga.

BUCURESTII BANERELOR. Inca de acum doi ani am protestat (radio, tv s.a.) impotriva unei monstruozitati care ne sluteste Capitala. Abia de curind am vazut prin ziare citeva voci (arhitecti) care mi se raliaza. Am plasat pe saitul meu (la adresa http://www.pruteanu.ro/9ultima/banere.htm), in dec. 2004, 15 imagini insotite de urmatorul comentariu, perfect actual: O HIDOSENIE: BUCURESTII -BANERELOR-. Intr-o deplina sfidare a unor elementare reguli de estetica arhitectonica si edilitara, nenumarate cladiri din centrul Capitalei sunt mascate de imense banere, bucati de material plastic ce se intind peste etaje intregi, cu tot soiul de reclame. Acestea acopera, uneori in intregime, fatadele, cu tot ce cuprind: ferestre, balcoane, coloane, elemente decorative etc. Chipul edificiilor este ascuns sub dreptunghiurile de musama pestrit colorata, ca intr-un -camuflaj- sinistru. Cladirile au, parca, botnita. E o atmosfera de -lumea a III-a-, nu saraca, ci calica, miloaga, unde comertul subjuga totul: armonie, frumusete, arhitectura, peisaj urbanistic. In nici o metropola a lumii nu am mai vazut o asemenea degradare. Acolo se acopera astfel doar fatadele care sunt in lucru (reparatii, renovari), banerul avind rolul, pe de o parte, de a escamota uritenia unei constructii inca scheletice, iar pe de alta, de a proteja impotriva prafului de santier. Numai in capitalismul nostru eminamente salbatec este posibila o asemenea batjocura. Imaginile de mai jos depun o trista marturie.

SCOALA RETROCEDATA?! Citesc, in ziarele de ieri, despre scoala din Epureni (Vaslui) care a fost inchisa, elevii fiind trimisi la plimbare, fiindca proprietarul cere o chirie exorbitanta, pe care amaritii de acolo, evident, nu au de unde o plati. Asta in conditiile in care, in general, invatamintul la tara, azi, e intr-un hal indescriptibil. Numai 2% din copiii de la sat mai ajung la facultate (in 1970: 42%; in 1985: 25%). Dar o asemenea stire imi stirneste si intrebari, pardon, filosofice: ce valori sustinem, in Romania de azi? Ce e mai important: proprietatea sau scoala? De dragul respectarii dreptului la proprietate, am lovit urit in alt drept fundamental: dreptul la invatamint. Legea e proasta: nicio cladire care adaposteste o institutie de interes public (scoala, muzeu, spital etc.) nu ar fi trebuit retrocedata pina nu-i construim acelei institutii alt sediu. Istoria l-a frustrat pe proprietarul de drept de bunul sau, istoria trebuie sa-si incheie ciclul. Asta se intimpla abia atunci si numai atunci cand exista alt imobil adecvat. Altminteri, ca in cazul de fata (si in mii altele), s-a reparat o nedreptate savirsindu-se o miselie.

De altfel, ca sa largesc subiectul, la fel de aberanta mi se pare, din acest unghi de vedere, scoaterea din locuinte a chiriasilor de rind, care le-au primit cu deplina buna credinta de la stat. Statul roman actual e continuatorul celui dinainte de *89 si nimic din ce a facut bun acela nu ar fi trebuit stricat. Ciclul de care vorbeam mai sus se inchide numai cind statul poate oferi chiriasului un acoperis decent deasupra capului. A scoate o familie nevinovata din casa primita legal e o nedreptate, o tragedie, mult mai mare, in dimensiuni absolute, decit actul de dreptate realizat prin restituire (adica facem un bine de 50 de puncte, cu pretul unui rau de 100 de puncte).

VALORI. Cele de mai sus duc fireste gindul la criza crasa de valori din societatea romaneasca actuala. In primul exemplu, mercantilul striveste dispretuitor esteticul. In cel de-al doilea, a avea il terciuieste pe a invata. Un alt semn flagrant al teribilei confuzii sunt sondajele (si o anume mentalitate larg raspindita) care pun pe plan de egalitate valori sportive cu cele spirituale si istorice. Se ignora ca, in esenta, sportul e un joc, o -joaca-, un divertisment de duminica si ca el nu produce decit distractie momentana si valori de rang mic, perisabile, nesubstantiale. Valorile cu adevarat mari si durabile sunt cele ale spiritului, superioare tuturor celorlalte. A-l pune, doar pe baza notorietatii, pe cutare fotbalist sau gimnast sau alergator alaturi de un Da Vinci, un Eminescu, un Einstein, un Bramante, un Dali, un Noica, un Beethoven e, din principiu, un scandal, o bazaconie, un -sacrilegiu-.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.