In ultimii ani, Ministerul Finantelor a obligat bugetul de stat sa suporte direct plata unor sume uriase pentru imprumuturile externe luate de diferite firme sau ministere cu garantia statului. Greul acestei situatii trebuia sa fie amortizat din buzunarul public, in conditiile in care diriguitorii finantelor care nu au infiintat la minister un fond de risc pentru acoperirea platilor in cazul in care firmele rau-platnice nu se achitau de obligatii. Aceasta este concluzia Curtii de Conturi, care, in ultimul sau raport, atrage atentia ca agentii economici in cauza au fost pur si simplu iertati, dosarele unde figurau ca debitori la stat fiind uitate printre straturile de praf ale sertarelor ministeriale.
Potrivit raportului Curtii, numai din cauza neconstituirii, potrivit OUG 256/2000, a fondului pentru credite externe, ca urmare a neachitarii de catre agentii economici a unor rate si dobanzi scadente, bugetul de stat a suportat efectiv, in anul 2000, suma totala de 142,2 miliarde de lei. Platile externe facute in 2000 din fondul de risc s-au ridicat la 6,508,2 miliarde de lei. La aceasta suma, bugetul statului a contribuit cu 6.257 miliarde de lei (96,3%), iar resursele proprii ale fondului cu 243,6 miliarde lei (3,7%).
Statul a fost bun de plata pentru 96% din garantii
Participarea statului ca garant pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din executarea garantiilor a crescut de la 80% in 1995 la 96% in 2000, bugetul de stat contribuind cu circa 6.257 miliarde de lei, din cauza gradului scazut de recuperare de la firmele care au beneficiat de credite. Pana la inceputul anului trecut, Ministerul Finantelor a facut plati totale de 12.591,4 miliarde de lei din resursele publice (bugetul de stat si veniturile proprii ale fondului de risc), din care nu a recuperat de la agentii economici decat 277,1 miliarde de lei, adica 2,2%, in timp ce veniturile fondului de risc neincasate au ajuns la 11.939,1 miliarde de lei – aproape 98%.
Legi incalcate de institutiile statului
Curtea de Conturi a descoperit ca unii beneficiari ai creditelor externe au incalcat procedurile legale de contractare, ceea ce a generat pierderi in plus pentru stat. In aceasta situatie s-a gasit Ministerul Lucrarilor Publice, care pentru finantarea unor proiecte privind alimentarea cu apa a satelor si constructia de locuinte sociale a luat credite externe de 88,3 milioane de euro si 182,6 milioane de dolari, in alte conditii decat cele prevazute de ofertele adjudecate in cadrul licitatiilor. Acest lucru a dus la crearea unor costuri in plus pentru partea romana, de 7,7 milioane de euro si aproape opt milioane de dolari.
Din cauza inexistentei reglementarilor privind termenele de recuperare a creantelor, Ministerul Finantelor a stabilit propria-i politica de recuperare a datoriilor. Astfel, acordul incheiat intre minister si Oltchim – Ramnicu Valcea in februarie 2000 stabileste ca datoria societatii de 35 milioane de dolari, suma platita din fondurile publice, sa fie achitata lunar pana in 2005. De acelasi tratament extrem de ingaduitor a avut parte si Industria Laptelui Harghita, a carei datorie de 94,4 miliarde de lei va trebui returnata statului pana in 2004.
Finantele nu s-au obosit sa recupereze sumele platite pentru diferite firme
Pe de alta parte, Ministerul Finantelor nu a depus absolut nici un efort pentru recuperarea datoriilor de la unele societati. Garantarea de catre stat a creditelor externe de 608 milioane de franci a fost facuta in conditiile in care prognoza financiara pentru acoperirea datoriei prevedea pierderi din exploatare pe o perioada de 20 de ani, adica termenul de rambursare si inca sase ani in plus. Numai in anul 2000, bugetul a suportat obligatiile neonorate ale contractului de 10 milioane de dolari.
In 1998, schimbarea denumirii Regiei de electricitate RENEL in CONEL, fara a se analiza implicatiile din angajamentele financiare externe, a generat garantarea in numele statului a unui imprumut de 135 milioane de dolari. Pentru societate, acest lucru a dus la crearea unor costuri suplimentare de patru milioane de dolari pentru ca bancile creditoare sa nu rascumpere inainte de termen obligatiunile emise de RENEL pe piata externa, dar si pentru reemiterea obligatiunilor respective pe numele CONEL cu garantia statului.
In cadrul programului de retehnologizare a fabricarii vagoanelor pentru calatori, Astra Vagoane a contractat credite externe de 47,5 milioane de dolari pentru achizitionarea de licente si piese de constructie. Finantele trebuiau sa asigure SNCFR fonduri de la buget alocate prin Ministerul Transporturilor pentru rambursarea datoriilor. Neasigurarea fondurilor bugetare a dus la realizarea contractului si la sistarea productiei de vagoane, Finantele vazandu-se si in prezent obligate sa achite obligatiile externe.
