Acasă Educație Învățământul la răscruce de veacuri

Învățământul la răscruce de veacuri

DISTRIBUIȚI

Unul din marile noastre ziare a publicat recent un interviu cu un tânăr student în care acesta își expune opiniile asupra învățământului din România. Remarcabil de bine documentat, el arată că realizările tehnologice din ultimii ani se desfășoară într-un ritm uluitor, ceea ce ar trebui să producă schimbări corespunzătoare și în învățământ pentru ca acesta să folosească efectiv absolvenților în viață. Ilustrează această idee punând întrebarea: „cum mai seamănă telefoanele de azi cu cele de acum 10 ani?” Inteligentul tânăr are dreptate nu numai în privința uimitoarelor perfecționări ale aparatelor de telefon ci și în existența nenumăratelor aplicații practice ale tehnologiei.

Învățământul însă trebuie să ofere tinerilor care intră în viață nu numai stăpânirea celor mai recente progrese ale tehnologiei ci și cunoștințe satisfăcătoare în domeniul cultural și spiritual.

Iată de ce consider necesar ca programele școlilor de diferite grade și specialități să cuprindă, în mod diferențiat, cunoștințe de geografie, istorie, literatură, filosofie, artă, științe naturale și, bineînțeles, în domeniul religios. Este inacceptabil ca, de exemplu un foarte priceput inginer specialist în motoare nepoluante să nu fi auzit de Aristotel, de Carol cel Mare, de Tolstoi, Beethoven sau Leonardo da Vinci. Și tot inacceptabil este ca acest specialist, dacă e Român, să nu cunoască și să nu aplice învățăturile creștine despre dragostea dintre oameni.

*

*      *

Am schițat mai sus ce ar trebui făcut pentru ameliorarea stării învățământului în țara noastră. Să încercăm a examina pe scurt care e situația actuală.

Școala românească de toate gradele a fost foarte bine organizată înainte de „reforma” comunistă din anul 1948. Bazele învățământului au fost puse de legile elaborate la începutul secolului al XX-lea de eminenții miniștri Spiru Haret și Dr. Ion Angelescu. „Reforma” din anul 1948 a urmărit copierea sistemului din școlile sovietice, dând o grea lovitură învățământului de toate gradele din țara noastră.

O meritorie încercare de ameliorare a școlii românești, a efectuat Profesorul Ilie Murgulescu – Ministru al Învățământului în anul 1962. Revenirea spre normalitate s-a realizat simțitor în special în anii  ̓ 65 – 70 când învățământul de toate gradele a cunoscut o dezvoltare ce-l apropia de nivelul existent dinainte de „reforma” comunistă din 1948.

Din nefericire, după 1980, măsurile aberante aplicate conform „indicațiilor”  Elenei Ceaușescu au slăbit din nou simțitor calitatea învățământului.

După revoluția anticomunistă din 1989, s-au inițiat mai multe încercări de readaptare a învățământului nostru la cerințele actualității. Cu toate bunele intenții ale unor miniștri de resort, trendul de ansamblu al școlii românești rămâne ezitant și nesemnificativ. Iată de ce, este imperios necesar să dăm școlii un nou impuls spre modernitate și, după cum am arătat, spre adevărată calitate.

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.