Cine va ataca Iranul

In ziua in care Ehud Olmert primea oficial interimatul guvernului israelian si presedintia partidului Kadima, premierul Ariel Sharon deschidea pentru prima data ochii, dupa 10 zile de coma profunda. Ieri, la cateva ore dupa atentatul sinucigas de la Tel Aviv si pe fondul suspectei agitatii observate in intreg spatiul Orientului Mijlociu, in contextul presiunii exercitate de comuniatea mondiala asupra Iranului, spitalul Hadassah anunta ca posibila decuplarea lui Sharon de la aparatele de respiratie artificiala. Totusi, starea lui Sharon, un om-cheie in regiune, ramane critica, dar stabila.

Tot critica, dar mai putin stabila tinde sa devina situatia in zona. Stirile se succed cu repeziciune, fiecare informatie imprimand alte si alte nuante in evolutia lucrurilor. Ieri, Ierusalimul a acuzat Siria si Iranul ca s-ar afla in spatele atacului de la Tel Aviv, intr-un moment in care liderul de la Teheran, Mahmud Ahmadinejad, era primit la Damasc de presedintele Bashar al Assad. Tot la Damasc, Ahmadinejad, a carui retorica antiisraeliana a condus la escaladarea starii de incordare in Orientul Mijlociu, s-a intalnit cu liderii a 10 miscari palestiniene radicale, printre care Hamas si Jihadul islamic, care revendicase actiunea terorista de la Tel Aviv. Pe acest fundal, Rusia a anuntat ca Teheranul este gata sa revina asupra refuzului sau de a examina oferta Moscovei de colaborare in procesul de imbogatire a uraniului, in timp ce adjunctul secretarului de stat, Nicholas Burns, a estimat ca Iranul constituie o amenintare la adresa pacii in intreaga lume. Aproape concomitent, Teheranul a confirmat oficial decizia conducerii tarii de a-si transfera banii din conturile europene in alte banci din strainatate. Si, ca intr-un adevarat ping-pong informational, la Washington vicepresedintele Dick Cheney asigura ca SUA vor sprijini Israelul, inclusiv pe plan militar, daca aceasta tara ar fi atacata. De cine? De Iran? Este absurd! Iranul nu are mijloacele necesare pentru a face fata unui conflict cu Israelul. Desigur, Ahmadinejad a spus ca -Israelul trebuie sters de pe fata pamantului-, dar cuvintele lui servesc altui scop – de a obtine sprijinul maselor din interiorul Iranului pe baza unei platforme antiisraeliene. Ca prim pas spre urmatoarea manevra – de concentrare in jurul Iranului a tuturor acelor forte care in lumea musulmana se pronunta impotriva SUA si a Israelului. Tentativa de a face din Iran principal purtator al ideii de lupta impotriva dusmanilor tarilor musulmane, pentru ca astfel sa se asigure de un suport solid in cazul unor actiuni militare. Interesant este ca dintre scenariile pentru Orientul Mijlociu revine in actualitate varianta crearii, ca urmare a unui conflict armat de mai multa sau mai putina durata si prin unificarea mai multor tari, a unui megastat musulman, in frunte cu un lider puternic si respectat in zona. Sa fie aceasta tinta finala a lui Ahmadinejad? Expertii nu spun nu, cum nu exclud nici alte variante ce-i vizeaza pe adjunctii lui Bin Laden (reaparut – ce coincidenta – dupa o tacere de peste un an) sau pe Maran Barguti, un tanar lider palestinian aflat in detentie in Israel si care este unul dintre cei mai populari politicieni din regiune. Nu, asa ceva nu trebuie sa se intample. Lucrurile pot fi stopate intr-un singur mod: lovind. Cine? La un moment dat, Cheney a dat de inteles ca Israelul ar putea ataca obiectivele nucleare ale Iranului, asa cum in 1981 Israelul a bombardat un reactor nuclear in Irakul lui Saddam Hussein.