Ambitiile europene de a crea un sistem de planificare si comanda militara independent de NATO s-au materializat la sfarsitul saptamanii trecute intr-un acord tripartit semnat intre Franta, Germania si Marea Britanie, formulat in termeni aparent mai cuminti fata de aspiratiile initiale. Chiar daca detaliile documentului sunt inca secrete, se vorbeste, in mare, despre posibilitatea crearii unei unitati de planificare a operatiunilor militare separate de NATO, cu sediul tot la Bruxelles, care sa permita desfasurarea de operatiuni independente de Alianta Nord-Atlantica. Alianta definita insa in continuare ca principalul pilon de securitate in Europa. Totodata, acordul conditioneaza o eventuala cooperare militara extinsa intre cateva state din cadrul UE de sprijinul tuturor statelor membre.
Documentul, agreat, se pare, de toate actualele sau viitoarele membre UE, ar urma sa se constituie intr-o clauza mutuala de aparare care sa faca parte din viitoarea Constitutie europeana, al carei text a fost negociat vineri si sambata la Napoli de catre ministrii de externe ai UE. In schimbul participarii la planul franco-german, Marea Britanie a obtinut mentinerea dreptului de veto in cazul deciziilor din domeniul apararii.
Tema constituie punctul forte de pe agenda unui summit de doua zile al ministrilor de externe din cadrul NATO inceputa ieri la Bruxelles, de la care se asteapta o reactie oficiala a Statelor Unite la acordul semnat de cele trei puteri continentale.
Prestigiosul cotidian britanic -Financial Times- scria sambata ca premierul britanic Tony Blair, aliatul fidel al Washingtonului, ar risca sa declanseze o controversa cu Statele Unite, care in repetate randuri a facut publice temeri ca planul -axei dure- a UE, Paris-Berlin, ar putea ameninta Alianta Nord-Atlantica. Secretarul american al Apararii, Donald Rumsfeld, care a sosit duminica in capitala belgiana, nu a facut nici o declaratie, ieri dimineata, la sediul NATO, inaintea intrevederii cu secretarul general al Aliantei Nord-Atlantice, George Robertson. Duminica seara, seful Pentagonului a reactionat cu prudenta in legatura cu apararea europeana, subliniind ca nimic nu trebuie sa pericliteze NATO. Ulterior reuniunii ministrilor apararii NATO este programata, joi si vineri, o alta a ministrilor de externe ai UE care ar putea sa mai rezolve din necunoscute.
-Un cap de pod catre ceva mult mai mare-
Documentul franco-germano-britanic este vazut ca un compromis necesar si suficient pentru a debloca negocierile pe textul Constitutiei, astfel incat la summitul european la nivel inalt din decembrie de la Bruxelles acesta sa poata fi adoptat.
Asadar, daca acesta este pretul platit de ambele tabere europene pentru Constitutia continentala, cat de aproape este ambitiile lui Jeacques Chirac si Gerhard Schroder este acordul semnat de Paris si Berlin cu Londra? Formularile din document care au -scapat- in media amana un raspuns clar.
Se poate vorbi de abandonarea atributiilor de comanda ale viitoarei structuri UE de planificare militara, asa cum fusese descris initial planul european? Atributiile precise ale viitoarei structuri militare a UE independente de NATO nu sunt inca foarte exact definite. Nu a fost facut cunoscut nici cate persoane va cuprinde ea. Cui va apartine comanda in cazul acestei unitati de planificare independente, UE sau NATO? Nimeni nu se hazardeaza sa dea un raspuns. Se vorbeste insa de necesitatea unui consens intre toate statele membre UE pentru extinderea cooperarii militare intre unele dintre membre, dublata de dreptul de veto al uneia in sistemul decizional. In aceste conditii, presupunand ca viitoarea unitate de planificare militara va avea si dreptul de a actiona in afara NATO, este nevoie de consens la nivelul UE pentru a trece la fapte. Un consens care, pornind de la experienta ultimelor decizii la nivelul Uniunii europene din ultima vreme, se dovedeste tot mai greu de atins.
Ministrul luxemburghez de externe, Charles Goerens, descria drept un -miracol- acordul obtinut, cu alte cuvinte, o reusita. Greu de inteles, in aceste conditii, o alta remarca a aceluiasi oficial, care anticipa ca Statele Unite nu vor relua criticile fata de noua initiativa europeana. La fel de greu de inteles, daca intr-adevar asistam la un succes european, de ce lipsesc reactiile la nivel inalt din partea cuplului franco-german.
Un diplomat NATO sub anonimat, preluat de -Financial Times-, descria ceea ce au facut Parisul, Berlinul si Londra ca -un cap de pod catre ceva mult mai mare-, motiv pentru care viitoarea structura ar urma sa fie privita ca un cal troian de catre NATO. Cu alte cuvinte, un inceput promitator, dar nu mai mult.
