Pe malul Lacului Maggiore se desfasoara, incepand de miercuri, cea de-a 56-a editie a Festivalului International de Film de la Locarno. Admis de anul trecut in categoria A, alaturi de Cannes, Venetia si Berlin, festivalul si-a diversificat categoriile si evenimentele conexe. Alaturi de Concursul International, ai carui -leoparzi- au capatat din ce in ce mai multa importanta, se desfasoara in acest an competitia Video, devenita sectiune de sine statatoare, in cadrul careia au fost prevazute discutii despre relatiile dintre cinematograf si alte forme de arta, ca si despre relatia dintre film si evenimentele mondiale curente. O alta sectiune interesanta este destinata Cinematografului de maine, adica tinerilor regizori, castigatorul fiind distins cu -Leopardul de maine- (Leopard of Tomorrow), iar publicul este atras in egala masura de retrospectivele organziate in fiecare an. O noutate de ultima ora este plasarea actualei editii sub semnul muzicii, respectiv al jazzului. Filmul de deschidere a fost, de altfel, The Band Wagon al regizorului Vincente Minelli, una dintre cele mai bune comedii muzicale ale anilor *50, proiectat pe giganticul ecran din Piazza Grande. O seama de compozitori de muzica de film onoreaza festivalul. Am aminti numai cateva nume: italianul Ennio Morricone, Gabriel Yared, autorul coloanei sonore a peliculelor Pacientul englez, Amantul sau Camille Claudel. O privire retrospectiva asupra relatilor dintre muzica si film, de la inceputul secolului trecut pana acum, a dus la constituirea sectiunii All that jazz, in cadrul careia publicul are posibilitatea vizionarii unui numar de 116 filme mai vechi sau mai noi, in cea mai mare parte americane, dar si frantuzesti, italiene, japoneze sau scandinave. Se detaseaza dintre ele documentarul despre pianistul Thelonius Monk al regizoarei Charlotte Swerin, intitulat Straight no chaser, Bird, regizat de Clint Eastwood, transpunand pe pelicula viata saxofonistului Charlie Parker si mai vechiul Shadows, realizat in 1959 de John Cassavetes, a carui muzica este semnata de Charlie Mingus. Sa nu-i uitam nici pe King Vidor cu Hallelujah, pe japonezul Heinosuke Gosho cu Madamu To Nyobo. Alaturi de creatiile cinematografice, Locarno gazduieste pana in 16 august 25 de concerte de jazz cu intrare gratuita, sustinute de aproximativ 40 de muzicieni din Statele Unite, Australia, Italia sau Elvetia.
Un alt eveniment special este medalionul Friedrich Durrenmatt, scriitorul elvetian ale carui opere au atras multi regizori. Vor fi prezentate productiile Es geschah am Hellichten Tag (1958) de Ladislao Vajda, The Visit (1964), in regia lui Bernhard Wicki, Portrait eines Planeten (1970) de Charlotte Kerr Durrenmatt, La piu bella serata della mia vita (1972), semnata de Ettore Scola si beneficiind de prestatia exceptionala a inegalabilului Alberto Sordi, dar si mai recenta The Promise al lui Sean Penn cu Jack Nicholson in rolul principal.
Tot de o retrospectiva se bucura si Enrico Filippini, scriitorul, scenaristul, gazetarul elvetian, coproducatorul filmului Ehrengard, alaturi de Emidio Greco, o adaptare dupa proza scurta a scriitoarei Karen Blixen. Criticul american Roger Ebert, semnatarul cronicilor de specialitate din -Chicago Sun Times-, distins cu Premiul Pulitzer pentru critica de film, Pierre Chevalier, directorul canalului franco-german ARTE, eseistul italian Angelo Guglielmi, fostul director al canalului RAI 3, jurnalista elvetiana Tiziana Mona si expertul italian in comunicatii audiovizuale Giuseppe Richeri sunt cativa dintre specialistii care vor da viata seminarului intitulat From small to big screen: what can TV do for the cinema. In sfarsit, un medalion este dedicat regizorului Alexander J. Seiler, regizor si cofondator al Centrului Cinematografic Elvetian, cu prilejul implinirii varstei de 75 de ani.
Celebrul -Leopard de Onoare- revine in acest an regizorului britanic Ken Loach, acest -maestru al coerentei si stilului- ale carui opere -confera voce, umor si umanite ignoratilor societatii-. Anul trecut, a fost in fiintat -Premiul Raimondo Rezzonico-, destinat la fiecare editie unui producator independent. Anul acesta, el revine elvetiencei Ruth Waldburger, producator al catorva dintre filmele lui Jean-Luc Godard, Theo Angelopoulos, Oklivier Assayas, Alain Resnais, Leos Carax sau Gianni Amelio.
Am lasat la urma principala sectiune a oricarui festival de film: Concursul International, la care participa 20 de pelicule. Pentru prima data la Locarno este prezenta si Bolivia cu un film de Rodrigo Bellott, Dependencia sexual. -Leopardul de aur- este ravnit, de asemenea, de pakistanezul Kamosh Pani semnat de Sabiha Sumar, de bosniacul Pjer Zalica cu Gori Vatra, de francezii Claire Devers (Les marins perdus) in care spectatorii o vor descoperi pe tragic disparuta recent Marie Tringnant, Emilie Deleuze (Mister V), Violence des echages en milieu tempere, primul film al lui Jean-Marc Moutout. In ce ne priveste, avem la aceasta a 56-a editie a festivalului de la Locarno emotii. Printre concurenti se numara si Calin Netzer cu Maria, film despre care am mai scris. Juriul care va acorda mult-ravnitul Leopard de Aur este format din englezul David Robbins, jurnalistul de la -Le Monde- si apoi de la -Cahiers du cinema-, Franck Nouchi, indianul Girish Karnad, elvetianul Jean-Luc Bideau, Nik Powell, presedintele Academiei Europene de Film, Niccolo Ammaniti si Stefania Rocca.
Un alt juriu, format din Anita Wasser, Dominique Green, Jens Lien si Jacques Kermabon va decide Leopards of Tomorrow.
Desigur, mai sunt si alte evenimente interesante pe malul minunatului lac Maggiore. Despre ele, insa, cu proxima ocazie.