Acasă Opinii Cum citesc eu CV-ul doamnei Dancila

Cum citesc eu CV-ul doamnei Dancila

DISTRIBUIȚI

I-am cunoscut bine pe majoritatea oamenilor politici si de stat, la absolut toate nivelurile, pe unii chiar foarte indeaproape, asa ca am avut ocazia sa vorbesc in detaliu si despre joburile lor, si despre ce si cum se intampla in politica si in stat la varful varfurilor. Mi-am facut o parere destul de avizata despre cum sunt cei in cauza, pe de o parte, si despre cum ar trebui sa fie ca sa ne simtin noi in siguranta (si mandri – ce bine ar fi…) cu ei la inaltimile acelor demnitati. Si, desigur, am cunoscut bine si toate marile corporatii, fie ele multinationale, straine sau romanesti, i-am cunoscut bine pe oamenii de acolo, ca sa nu mai spun de toate marile companii si institutii de stat.

Dupa zeci de ani de observatii directe, adesea chiar din mijlocul lucrurilor si evenimentelor, de analize, de studiu si de lungi discutii cu oameni destepti din toate mediile (academic, politic, business, cultura etc.) o concluzie clara mie s-a desprins: o tara nu numai ca poate sa fie condusa ca o mare corporatie, insa ar fi si cel mai eficient model de administrare posibil. Si, in consecinta, un profil de prim-ministru sau de important conducator politic se construieste exact la fel ca acela al unui conducator executiv de mare corporatie. Nu am gasit nicio diferenta fundamentala intre aceste profiluri, dar absolut niciuna de concept si de logica a constructiei. Diferentele sunt de forma, de ponderi, si legate doar de moment si de context.

Sigur, multi politicieni spun ca nu e asa. Inca nu si-a argumentat nimeni aceasta pozitie cu altceva decat cu un gol de continut “Ei, e greu de explicat, iti dai seama doar cand esti acolo sus in politica si in stat.”. Dar daca se va face vreodata o dezbatere serioasa pe aceasta tema, voi ruga sa fiu invitat spre a-mi demonstra punctul de vedere. Eu sunt matematician, obisnuit cu demonstratiile logice. Tare curios sunt sa vad cum vor argumenta “ei”…

Asadar, cand ma mai intreaba cineva cum cred eu ca ar trebui sa fie un prim-ministru, un presedinte, un ministru (joburi executive, deci), ipoteza de lucru e aceasta: asemanarea cu profilurile marilor manageri.

Schematizand pana la esente, orice job managerial executiv are doua componente majore: una conceptuala, in care se lucreaza cu concepte si cu tot felul de entitati abstracte, care se materializeaza pe hartie in obiective, planuri si strategii, si una operationala, legata de activitatile si actiunile efective, cele care duc la executia strategiei, la deciziile curente, printre altele.

Desigur, ponderile celor doua componente difera la extreme de la un job la altul. Pot sa difere fundamental metodele si instrumentele de lucru, insa arhitectura, structurile si logica lor interna raman aceleasi de fiecare data.

Dintre grupurile principale de activitati operationale ale unui mare manager, pentru un prim-ministru cele care primeaza (ca volum, dar si ca importanta) mi se par a fi: analiza, monitorizarea si controlul, executia strategiei (operatiunile curente), dezvoltarea (initierea si lansarea noilor proiecte), raportarea (comunicarea publica), “people management” – si aici vorbesc nu doar despre de aparatul guvernamental din subordinea directa, ci de toata administratia si toti cei “de la stat” -, si, probabil inainte de toate celelalte, cea de “client service”, unde “clientii” sunt toti cetatenii tarii, desigur.

Componenta conceptuala, cea de viziune, de analiza si strategie politica, avand ca sistem de referinta o filosofie politica validata electoral (sau nu?), nu are nevoie de vreo descriere.

Constructia oricarui profil managerial executiv (inclusiv politic executiv) porneste intotdeauna de la cele doua prime intrebari: ce trebuie sa stie omul acela si cum trebuie sa fie. Cand ai un candidat in fata si vrei sa vezi daca se potriveste, raspunsul la prima intrebare vine preponderent din analiza educatiei si a parcursului profesional. E cu totul exclus ca la acest nivel sa dai teste, examene sau sa faci interviuri structurate – chiar daca acei candidati sunt “intervievati” prin parlament de diversi ciudati de prin tot felul de comisii. Si, sigur, nici probe practice nu sunt si nu vor fi vreodata.

Raspunsul la cea de-a doua intrebare, cum trebuie sa fie omul, e uluitor de simplu de dat.

Asadar, ca sa poti sa intelegi (inainte de toate!) un job de prim-ministru, si sa-l mai si duci la capat, ai nevoie de cateva calitati intelectuale care trebuie sa fie foarte, foarte apropiate de limita maxima posibila: inteligenta, capacitati de analiza, de sinteza si de rationament abstract, de invatare (nu e deloc atat de evident si de la sine inteles pe cat pare!), imaginatie, creativitate.

Cultura generala e absolut decisiva in prestatia si performanta unui prim-ministru, desigur! Vorbesc de cultura generala facuta citind carti, nu de cea “din viata”, cum e toata lumea convinsa, ca sa se simta cu constiinta mai impacata. Fara cunostinte teoretice semnificative in urmatoarele domenii, dintre care macar o parte validate academic exemplar, sau printr-o experienta practica relevanta, mi-e greu sa cred ca un prim-ministru si-ar intelege rolul, daramite sa mai faca si ceva util, sau macar sa nu strice prea mult: filosofie generala, filosofie si stiinte politice, drept constitutional, psihologie sociala, sociologie, istorie, geografie, economie generala, management, marketing, resurse umane, project management, limbi straine (cel putin trei: engleza perfect, franceza bine, germana sau spaniola la nivel mediu, cel putin, sau poate ca o alta limba), planning si organizare, standarde curente de lucru.

Alte calitati care tin (si) de imagine si de interactiunea sociala, tot la nivelul cel mai ridicat cu putinta: charisma, eleganta, rafinament, comunicare (inclusiv comunicare inteligenta si spirituala!), stabilitate emotionala, rezistenta la frustrare, autocontrol, adaptabilitate si flexibilitate. Si sa incerc un rezumat mai plastic: in Romania zilelor pe care le traim, cu siguranta ca am avea nevoie pentru acest post de prim-ministru de un mare intelectual care sa stie cum sa se deghizeze intr-un gospodar, la nevoie, ca sa poata sa fie acceptat si votat…  Si, continuand ideea, daca doamna Dancila sau altii de dinaintea ei chiar au pus in practica aceasta strategie, adica sa se deghizeze din intelectuali in gospodari, au toata admiratia mea, pentru ca le-a iesit atat de bine incat nimeni, dar absolut nimeni nu s-a prins de asta pana acum…

Despre sanatate, rezistenta fizica si puterea de munca nu prea se vorbeste in public, in general. Insa e bine de stiut ca o tara o poate duce mai bine sau mai rau in functie de cum sta prim-ministrul cu ficatul, cu vezica si cu energia, si diferentele nu sunt atat de nesemnificative pe cat ar parea la prima vedere.

Morala? Inainte de orice, putini inteleg ce aceea, trebuie sa fi citit mult, mult de tot pentru asta. Si de gandit dupa aceea inca si mai mult. Insa poti sa fii moral si din intamplare, nu zic ca nu.

Si publicatiile, nu in ultimul rand: eu nu as da o tara pe mana cuiva care nu a publicat un numar semnificativ de texte valoroase. Sub nicio forma!

Pe ce filiere educationale si profesionale ar fi mai probabil sa ajungi la un astfel de profil, deci? In primul rand, fara doua facultati (intregi, adica de 5 ani) si un doctorat, sau o facultate intreaga (cu master in acelasi domeniu), un master exceptional (intr-un alt domeniu) si un doctorat, mi-e greu sa cred ca poate confirma cineva un astfel de nivel. Una dintre facultati ar trebui sa fie intr-un domeniu care iti formeaza rationamentul abstract: matematica, fizica, filosofie, drept, insa si altele, desigur, in functie si de nivelul lor, de universitatile de care apartin, mai precis spus. Iar a doua, obligatoriu, de stiinte politice. Nu poti face politica adevarata fara sa faci o facultate de stiinte politice, sau fara sa citesti atat de mult ca si cand ai fi facut-o. Abia dupa ce pui mana pe cateva carti de filosofie si teorie politica iti dai seama ca habar nu ai despre ce e vorba in politica si ca nu ai putea conduce nici macar o comuna, daramite un judet sau o tara intreaga.

Experienta: desigur, cea mai mare increderea as avea in cineva care a condus cu succes mai multe corporatii foarte mari si dificile, sau poate cineva cu rezultate sistematic pozitive intr-o administratie publica mare si dificila, de asemenea, adica doar oameni care au facut management greu, si nu putin. Nu as da pe mana cuiva care a lucrat doar prin parlament nici macar un oficiu de stare civila, daramite un minister…

Greu de gasit asa ceva? Desigur, insa nu atat de greu pe cat cred multi, nici vorba!

Bun, si ce se intampla daca pui un prim-ministru care nu are acest profil, toate aceste cunostinte si calitati? Le are la jumatate, deci face treaba pe jumatate? Poate ca da! Le are pe sfert, sau o zecime, si atunci face un sfert sau o zecime de treaba? Nu, atunci face un dezastru! Garantat!

Acesta mi s-ar parea ca ar fi profilul dezirabil pentru cei din conducerea executiva a tarii. Inca nu m-am lamurit daca si pentru parlamentari s-ar putea extinde observatiile si rationamentul. Pentru profilul parlamentarilor, sunt sigur ca partea cu educatia ar trebui sa fie foarte asemanatoare. Calitatile legate de imagine si de interactiunea sociala mi se par mai putin importante decat la executivi, dar nu ar fi bine sa lipseasca in intregime. In ceea ce priveste experienta anterioara, pe unde au lucrat, adica, nu-mi dau seama bine in acest moment, nu m-am gandit mult la ei, mintea mi-a stat tot timpul la executivi. Dar cand ajung la o concluzie si in aceasta privinta, o pun pe hartie.

Integral pe www.georgebutunoiu.ro

GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.