Acasă Opinii Micul Butunoiu nu va face ştiinţe economice la Harvard

Micul Butunoiu nu va face ştiinţe economice la Harvard

DISTRIBUIȚI

Unul dintre multele coşmaruri ale părinţilor – şi, probabil, cel mai acuzator – e că nu ştiu pe cine să creadă atunci când primesc răspunsuri atât de diferite la întrebarea cu unde e mai bine să-l trimită pe ăla micu la şcoală, la ce liceu, mai întâi, şi apoi la ce facultate. Evident, ca să aibă succes în viaţă. Pentru că singurul scop al şcolii e să te ajute să obţii un job cât mai bine plătit, nu-i aşa? E un fel de training prelungit, care trebuie să te înveţe o meserie sigură şi bănoasă.
Şi eu văd în fiecare zi rezultatele acestor “alegeri”, cu oameni trişti şi speriaţi, care nu înţeleg de ce nu le este atât de bine pe cât de mare le sunt leafa şi maşina de servici, care îmi explica agramat şi cu puţine cuvinte cum că aş vrea altceva, dar nu ştiu prea bine ce, că nu înţeleg de ce ăla care i-l ştiu că are salar atât de mic poate fii atât, de nesperiat şi, nefrustrat. Oameni cu salarii mari care îi invită la masă şi îi sponsorizează pe intelectualii pe care îi văd în televizor şi le trimit e-mailuri de felicitare de ziua lor, sau atunci când primesc vreun premiu. Copii noştrii care le vrem binele. Cunostiinte, stinta.
Cei prea înfierbântaţi de democraţie au alt approach. Lasă-l să aleagă singur ce vrea să facă în viaţă, nu vrem să ne băgăm noi, aşa e bine, cinstit şi corect. Şi-l întreabă pe micul idiot ce meserie i-ar plăcea şi ce licee ar fi pe lista lui de preferinţe. Iar ăla micu se gândeşte puţin, se uită pe tableta, întrebă un prieten şi apoi decide.
Eu şi cu nevastă-mea am decis că trebuie să credem întotdeauna ce spun eu. Aşadar, ăla micu al nostru trebuie să meargă la un liceu de cultura generală, la care se face multă matematică. La ce foloseşte matematică în viaţă? Ei, vorbim altă dată despre asta. Pe multe dintre celelalte le poate învăţa şi mai târziu, le poate citi singur în bibliotecă, însă matematica şi fizică nu. Dacă nu va face logaritmii, seriile, geometria şi algebră abstractă în liceu, nu le va mai face în veci, never – ever!
Şi sper să nu vrea să se facă om de afaceri sau manager. Aş da orice ca să nu-l văd angajat în vreo multinaţională, director sau orice altceva. Cred că m-aş îmbolnăvi de icter dacă mi-ar spune că vrea să facă o facultate de ştiinţe economice pe la vreo universitate oarecare, pentru a învăţa cum se face business. Câţi merg la o facultate de economie ca să înţeleagă cum merg lucrurile în lume, şi câţi pentru a reuşi mai bine în afaceri?
Când ai 18 ani, nu facultatea la care mergi contează prea mult, ci universitatea. Puţini ştiu asta, iar şi mai puţini o înţeleg. Eu sper că ăla mic al nostru să ajungă la o universitate mare. La studii clasice, la filosofie, matematică, fizică, drept, istorie, litere, ştiinţe sociale – mai puţin contează. Biblioteca universităţii e altceva decât biblioteca municipală sau cea de pe Internet. Iar dacă va fi să fie, şi voi apuca să-l văd la 40 de ani, prefer să-l ştiu un filosof ajuns manager decât un economist ajuns filosof.
Şi încă ceva: când îşi va căuta şi el o femeie, ca intelectual va avea mare trecere printre managerite. Însă ca manager s-ar putea să rămână cu buză umflată printre fetele din Cenaclul de la ICR…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.