Home Veto UN -JUCATOR- DE CARTONAS ROSU

UN -JUCATOR- DE CARTONAS ROSU

DISTRIBUIŢI

– Ce părere aveţi de suspendarea lui Băsescu?, sunt întrebat.

Mărturisesc, fără orgoliu, că pe -agenda- mea sunt alte priorităţi. Am mai vorbit, în aceste coloane, de gradul insuportabil de înalt al sterilităţii politicii din România, de caracterul ei pur spectacular, de -meci- care agită spiritele, dar nu produce nimic concret, nimic bun care să se simtă în viaţa de a doua zi sau din săptămîna ori luna următoare a cetăţeanului de jos.

Azi, însă, mă pliez din nou agendei publice. Se va discuta în Parlament suspendarea preşedintelui. Răspund, deci, la întrebare. Găsesc că e o sancţiune meritată cu vîrf şi îndesat de ocupantul primei funcţii în stat. Traian Băsescu a acţionat ca un factor de disoluţie, ca un ferment de vrajbă. Negru în cerul gurii şi fire arţăgoasă, Băsescu a generat, pe oriunde a fost, scandal şi ruptură, crize şi împotmoliri. D-sa e esenţialmente om de opoziţie. Nu poate funcţiona în echipă, ci numai în dispută. (E mai mult decît semnificativ că l-au părăsit cei mai apropiaţi oameni, consilierii, toţi, unii dintre ei criticîndu-l vehement acum). Nu are organ pentru colaborare, ci doar pentru trîntă. Cum, însă, un stat democratic nu e puntea unei nave unde toţi se supun necondiţionat, întocmai şi la timp, voinţei poruncitoare, Băsescu intră în conflict cu toată lumea. Prost nu e şi ştie să dea acestui conflict culori avantajoase sieşi: el luptă cu corupţia, corupţia se coalizează transpartinic împotriva lui. Ar fi frumos şi măreţ, dacă ar fi adevărat. În realitate, prezidentul e al dracului numai cu parşiveniile din curtea altora, cele din curtea lui sunt tabu. Şi curtea lui e mare şi lată.

S-a autodefinit ca -preşedinte-jucător-. Nefericită idee. A abdicat astfel, programatic, de la misia esenţială a postului: aceea de arbitru, de forţă moderatoare, conciliatoare, care să înmoaie diplomatic contradicţiile, să medieze constructiv încontrările, să tempereze excesele, pentru ca maşinăria să nu se blocheze. -Jucătorul-preşedinte- e autorul celor mai multe faulturi de pe teren. Să fii şef al statului şi să te produci, la oră de vîrf, cu turnătorii ordinare şi seci, că ai primit tu, acum doi ani, un bileţel, din care nu reiese mai nimic; să n-ai niciun răspuns la întrebarea de ce n-ai sărit imediat în sus, dacă era aşa o grozăvie, ci ai aşteptat doi ani şi nici nu mai ştiai bine despre ce e vorba cînd ai fost chestionat; să laşi, apoi, moartă toată tărăşenia, permiţînd astfel să se vadă că n-a fost decît un puseu de umoare neagră – e mai mult decît penibil, chiar la nivel de preşedinte de consiliu comunal. -Jucătorul- Băsescu rupe oasele coechipierilor, ale adversarilor, ale arbitrului şi, dacă e enervat peste poate, e-n stare să spargă şi mingea ori să dea foc la tribune.

Cum să explici, altfel, declaraţii iresponsabile ca aceea în care a definit Parlamentul României ca pe o -şandrama în moarte clinică-?! Să ne-nţelegem: un scriitor, un jurnalist, un comentator politic îşi poate permite nestingherit asemenea opinii radicale. Nu şi capul statului. Oricît de nemulţumit aş fi eu însumi de cele vreo 50% hahalere din compoziţia actualului Parlament, nu pot să nu afirm apăsat că soluţie mai bună decît cea parlamentară pentru mersul democratic al unei ţări încă nu s-a aflat şi că, aşa bun-rău cum e, Parlamentul de la Bucureşti reflectă voinţa populară.

Cum să explici, altfel, declaraţii iresponsabile ca aceea în care l-a acuzat pe premierul uneia din marile puteri ale lumii, prietenă nouă, că -a venit să-şi ia tainul-, adică porţia de mită pentru nuştiuce malversaţiuni, nicicînd dezvăluite?! O sumă de interese superioare a făcut ca acea mare putere să nu reacţioneze pe loc, dar scadenţa va veni, aşa un afront gratuit nu rămîne nepedepsit.

Cum să explici, altfel, gestul de a dicta, pur şi simplu, cine să fie ales preşedinte al conclavului împărţitorilor de dreptate, decît ca pe un fel de anacronic l*etat c*est moi, statul sunt eu, executarea!

Şi mai sunt, multe, şi deloc mărunte. Desigur că trebuie gîndită şi ziua de după. Dacă suspendarea nu reuşeşte, rămîne un avertisment valid. Dacă se ajunge la referendum sau alegeri prezidenţiale anticipate, Băsescu are mari şanse de a fi reînscăunat (cu o majoritate infimă, ca şi prima oară, dar suficientă), pentru că e greu de crezut că opozanţii săi vor găsi un contracandidat unic. Dar chiar şi aşa, lecţia primită va constitui un -cazier- cu valenţe inhibitoare.

N.B. Propunere de amendament pentru Constituţie: preşedintele care a făcut obiectul unei suspendări nu mai are dreptul la o nouă candidatură.

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.