Anul nou chinezesc, al dragonului de apă, a fost început de dl. Băsescu prin scufundarea dr. Arafat și continuat de dragonii de uscat prin schimbarea acestuia cu 2-3 înlocuitori, mărturie involuntară a faptului că Arafat făcea cât trei. Primul sosit a fost dr. Ciuhodaru care a fost numit „consilier onorific al ministrului Sănătății pe problemele serviciilor de urgență” după o vizită la Cotroceni.
A doua zi, onorificul s-a dus la guvern unde „mi-am prezentat echipa cu care vreau să lucrez” adică un subsecretar de stat (dr. Adrian Georgescu) și un secretar de stat în plus (dr. Vasile Cepoi). Dai într-unul, răsar doi! Ignorat total în această aventură, ministrul Sănătății a reacționat imediat și l-a demis pe Ciuhodaru – numit de președintele Băsescu care a ținut să tragă ultimele focuri în urma lui Arafat: „creatorul SMURD-ului” a devenit beneficiarul lui („SMURD n-a fost creat de-un om”) și chiar un personaj interesat: „sunt interese gigantice pentru neadoptarea noii legi a sănătății” inspirată „din sistemul german și olandez”. Nota bene: președintele care anunța că boicotează „zarzavaturile olandeze” ca protest față de opoziția Olandei la intrarea noastră în Schengen admite acum modelul de sănătate olandez deși îl acuza că „a legalizat prostituția” și consumul de droguri. Dl. Băsescu a tras un cartuș și în „monopolul CNAS care e un dezastru în cheltuirea banilor” – și a nimerit în plin. Dezastru e puțin spus.
Raportul Curții de Conturi arată că la CNAS (ca și la Casa de Pensii, Finanțe, Poștă, CFR, Hidroelectrica etc.) s-au realizat găuri de miliarde de euro. Adică sumele pe care le împrumutăm noi ca să acoperim deficitul la pensii. S-au făcut descoperiri macabre: pensii și rețete date unor decedați, achiziții și servicii supraevaluate, sporuri și prime exagerate. Miliardele de euro risipite arată cam la cât se ridică lăcomia și corupția din sistem. Același lucru s-a întâmplat pesemne în toate țările care se confruntă acum cu „criza datoriilor suverane” – atât de suverane încât își sufocă supușii și riscă să prăbușească imperiul euro și republicile dolarului.
De fapt, adunate, datoriile acestea au atâtea zerouri încât nu vor putea fi plătite în veci de veci, și oricît se vor reeșalona vor naște alte datorii. Probabil că doar o amnistie fiscală generală ar mai putea salva UE de la agonie – și ar fi mai ieftină decât plimbarea și amplificarea datoriilor. Dar lumea-i cum este: scumpă la tărâțe și ieftină la mălai – și ca dânsa suntem noi. Sau vechi.
Tia ?ê?£erbănescu
