Pagină realizată în colaborare cu Academia Română

Pagini din istoria Academiei Române Bicentenarul na[terii lui August Treboniu Laurian (1810-1881)

Au trecut dou` secole de când, \n ziua de 17 iulie, se n`[tea \n satul Fofeldea, comuna Nocrich din  jude]ul Sibiu, August Treboniu Laurian (pe numele s`u real Augustin Trifan), filolog, istoric, publicist [i om politic, promotor al procesului de rede[teptare na]ional`, unul dintre conduc`torii Revolu]iei de la 1848 din Transilvania. Numele s`u este \nscris la loc de cinste \n istoria Academiei Române num`rându-se printre membrii  fondatori ai Societ`]ii Academice Române (9 iunie 1867). La numai câteva luni, al`turi de I. Heliade R`dulescu, I. Caragiani, I. C. Massim [i I. G. Sbera, f`cea parte dintr-o comisie \ns`rcinat` cu „alc`tuirea unui proiect de ortografie dup` principiul etimologic, c`utând a concilia, pe cât se poate, [i fonetica limbii cu dânsul“. |ncepea  o activitate  prodigioas`  recunoscut`  [i prin alegerea ca secretar general (1867-1870), pre[edinte  (1870-1872; 1873-1876) [i pre[edinte al Sec]iunii Literare (1867-1879). La una dintre primele [edin]e ale Societ`]ii, August Treboniu Laurian  afirma c`  \ntre scopurile Societ`]ii „în afara concentr`rii activit`]ii asupra limbii [i literaturii române [i asupra cunoa[terii ]`rilor locuite de români, trebuiau cunoscute limbile popoarelor vecine [i a celor europene, \n special cele de origine latin`“, s` posede cuno[tin]e despre „tot ce a putut produce [tiin]a \n zilele noastre“, iar membrii sec]iunii de [tiin]` „vor trebui s` aib` cuno[tin]e de chimie, de fizic`, de matematic`, de [tiin]ele naturale“.   Era  formulat` o concep]ie  pe care l-a ilustrat cu prisosin]` \n \ntreaga sa activitate care \l a[eaz` pentru totdeauna \n galeria marilor personalit`]i ale istoriei [i culturii noastre.  Spre a \n]elege mai bine aceast` personalitate deosebit de complex` s` ne \ntoarcem \n timp spre a-i urma traiectoria vie]ii. August Treboniu Laurian a f`cut liceul la Sibiu, dup` care a urmat  studii de filosofie la Cluj [i de [tiin]e fizice, matematic` [i astronomie la Universitatea [i Institutul Politehnic din Viena [i Göttingen. S-a dedicat studiilor filologice pe când era profesor la Colegiul „Sf. Sava“ [i apoi la Universitatea din Bucure[ti. Era timpul când l-a cunoscut pe Nicolae B`lcescu [i \mpreun` au editat,  \n 1845, „Magazin istoric pentru Dacia“, prima revist` de istorie româneasc` adresat` românilor din toate cele trei principate [i care numai la primul num`r a avut un tiraj de 1000 de exemplare, suplimentat cu  \nc` 500 de exemplare. |n articolele, cronicile [i documentele  publicate \n paginile revistei erau prezentate aspecte ale vechimii românilor, continuitatea [i unitatea românilor din Transilvania, Moldova [i }ara Româneasc`, \n credin]a c` acestea pot fi un temei pentru revendic`rile na]ionale, politice [i sociale.  Al. Papiu Ilarian aprecia c` revista „a f`cut epoc` \n literatura istoric` pentru Dacia“. Continua: „Acest Magazin este un tezaur perpetuu, nu de azi pentru mâine, ci care \n toate timpurile ar trebui s` continue… o carte atât de scump` \ncât n-ar trebui s` lipseasc` nici unui român, \n nici o parte sau ram al vie]ii publice“. Activitatea sa publicistic` mai cuprinde [i colaborarea la unele dintre revistele vremii: „Foaie literar`“, „Foaie pentru Minte, Inim` [i Literatur`“, „Prop`[irea“.
Acad. Dan Berindei, \n „Istoria Academiei Române“ (1866-2006) consemneaz` c`, \nc` de la sfâr[itul anului 1959, August Treboniu Laurian \n articolul „Dic]ionaru [i oarecari reflessiuni asupra trebuin]elor noastre“  propunea alc`tuirea unei societ`]i care s` \ntocmeasc` dic]ionarul limbii române. Membrii acestei societ`]i ar fi trebuit s` culeag` din c`r]i [i manuscrise „vorbele [i frazele române“, cuvinte ale „locuitorilor români“ din toate ]inuturile [i, \n paralel, „toate documentele relative la istoria noastr`“. Preocup`rile sale lingvistice au r`mas constante [i le reg`sim în  multe dintre lucr`rile sale \n care  se dovede[te un adept perseverent al latinismului, uneori pân` la exagerare. Se apreciaz` c`, \n buna tradi]ie a {colii Ardelene, August Treboniu Laurian a inaugurat, \mpreun` cu Nicolae B`lcescu [i Mihail Kog`lniceanu, studiul siste-matic al istoriei na]ionale [i amintim doar lucr`rile „Temi[iana sa scurt` istorie a Banatului temi[ean“, „Die Romanem der Österreichischen Monarchie“, „Documente istorice despre starea politic` [i ieratic` a românilor din Transilvania“ sau harta Daciei („Charta ]`rilor române cunoscute mai \nainte sub numele de Dacia“).
 Ca om al [colii, August Treboniu Laurian a contribuit la reorganizarea \nv`]`mântului din Moldova, a \nfiin]at [coli, a introdus studiul obligatoriu al limbii latine, a \ntocmit manuale [colare de geografie [i istorie. |ntre acestea din urm`, un loc aparte  \l are „Istoria românilor“ \n trei volume: „De la fondarea Romei pân` la c`derea Imperiului Roman de Apus“, „De la c`derea Imperiului Roman de Apus pân` la luarea Constantinopolului de turci“ [i „De la c`derea Constantinopolului pân` \n zilele noastre“. Tot lui i se datoreaz`  traducerea lucr`rilor „Manual de filosofie“ de A. Delavigne [i „Manual de filosofie [i literatur` filosofic`“ de W.T. Krug prin care a contribuit  la formarea terminologiei filosofice \n limba român`. |l \ntâlnim [i printre  cei care au depus eforturi sus]inute pentru \nfiin]area Universit`]ii din Bucure[ti, unde avea s` fie cel dintâi profesor de latin` la Facultatea de Litere [i Filosofie.  
Omul politic August Treboniu Laurian s-a remarcat printre cei mai activi conduc`tori ai Revolu]iei din 1848 \n Transilvania, colaborând la redactarea programului revolu]ionarilor transilv`neni, citit la marea adunare de pe Câmpia Libert`]ii. A militat Unirea Principatelor [i dup` \mplinirea ei scria: „Românii \[i v`zuser` realizate dorin]ele lor cele mai sacre. Acum depinde de \n]elepciunea [i patriotismul lor de a vindeca r`nile trecutului, de a se dezvolta pre calea progresului [i de a-[i asigura viitorul.“
Erau, cum scrie acad. Dan Berindei, „vremuri de \nnoire [i trezire na]ional`“ [i August Treboniu Laurian, \mpreun` cu al]i c`rturari lumina]i, au cutezat a fi la \n`l]imea lor spre vrednic`  cinstire peste veacuri. 

EVENIMENT

În cadrul unei ceremonii desf`[urate \n Sala de prezidiu a Academiei Române, acad. Ionel Haiduc, pre[edintele Academiei Române, a \nmânat diploma „Meritul Academic“ E.S. Dl.  Henri Paul, ambasadorul Fran]ei \n România. |n deschidere, acad. Ionel Haiduc a afirmat c` aceast` distinc]ie academic` este acordat` „unui prieten [i colaborator care s-a remarcat \n timpul misiunii sale ca ambasador al Fran]ei \n România prin sprijinul care l-a acordat Academiei Române, culturii române [i contribu]ia pe care a avut-o la dezvoltarea rela]iilor culturale [i [tiin]ifice dintre Fran]a [i România“.  \n cuvântul s`u, acad. Dan Berindei, vicepre[edinte al Academiei Române, dup` o evocare a rela]iilor dintre România [i Fran]a, dintre Academia Român` [i Institutul Fran]ei, a subliniat: „Suntem impresiona]i de felul \n care v-a]i \ndeplinit mandatul ca reprezentant str`lucit al Guvernului Dumneavoastr` reu[ind s` v` integra]i [i, mai ales, s` \n]elege]i  rolul Fran]ei [i, \n egal` m`sur`, specificul [i problemele noastre. A]i devenit unul dintre ai no[tri [i v` mul]umim“.  Mul]umind, E.S. Dl. Henri Paul a afirmat c` se simte onorat pentru aceast` distinc]ie acordat` de Academia Român`. |n continuare, E.S. Dl. Henri Paul a vorbit despre tradi]ia [i misiunea pe care Academia o are  \n contextul [tiin]ific [i cultural al lumii contemporane.