Acasă Cultură Academicianul Dan Rădulescu – O viață dedicată geologiei românești

Academicianul Dan Rădulescu – O viață dedicată geologiei românești

DISTRIBUIȚI

La împlinirea vârstei de 85 de ani, acad. Dan Rădulescu a fost sărbătorit de comunitatea academică într-o sesiune omagială desfășurată în Aula Academiei Române. Timp de mai bine de șase decenii, acad. Dan Rădulescu s-a dedicat geologiei și învățământului geologic aducând contribuții a căror valoare este înscrisă în istoria științelor pământului din România. Ca profesor de autentică vocație, acad. Dan Rădulescu a format științific și moral generații de specialiști ce-i păstrează o respectoasă și cordială amintire. În alocuțiunea de deschidere, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, a făcut o prezentare sintetică a personalității științifice, didactice și academice a acad. Dan Rădulescu. S-a născut la București la 20 ianuarie 1923 în București și după absolvirea liceului a urmat cursurile universitare la Facultatea de ?ê?£tiințe Naturale, secția geologie, a Universității din București, devenind doctor în 1957 și docent în 1968. ?ê?£i-a început cariera universitară la Catedra de mineralogie în 1949, fiind încă student și a urmat toate treptele ierarhiei universitare – de la preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor titular. A îndeplinit o serie de funcții ca geolog la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice, cercetător la Institutul Geologic din București, unde între 1966-1969 a fost director, și adjunct al ministrului Minelor, Petrolului și Geologiei. Bogata sa activitate de cercetare științifică în mai multe domenii ale geologiei este cuprinsă în peste o sută de articole și volume. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1990, titular în anul 1993 iar între anii 1994-1998 a fost vicepreședinte al acestei prestigioase instituții de știință și cultură. La 2 februarie 1995, acad. Dan Rădulescu și-a susținut discursul de recepție cu tema „Munții noștri aur poartă“. După cuve­nitul elogiu adus înaintașilor, acad Dan Rădulescu a făcut o prezentare a principiilor cercetării în geologie, căreia i s-a dedicat cu întreaga sa putere de muncă și devotament și cu înalta răspundere pentru lucrul bine făcut. În geologie cercetarea este mult mai complexă față de alte domenii deoarece „aici raportul între constatare și ipoteză este extrem de nefavorabil celui dintâi“ și de aceea „îndoiala asupra ideilor îi stă bine cercetătorului până la o eventuală confirmare materială a acestora“. Între 1997-2000 a fost ambasador al României în Republica Elenă. Pentru meritele sale, acad. Dan Rădulescu a fost cooptat ca membru al mai multor instituții și programe științifice internaționale – Asociația Internațională de Vulcanologie, Programul Internațional Geosferă – Biosferă. O recunoaștere a meritelor sale sunt și distincțiile și ordinele primite de-a lungul anilor: Ordinul „Steaua Ecuato­rială“, Ordinul „Serviciul credincios“ în grad de Mare Ofițer, Ordinul „Phoenix“ în grad de Mare Cruce a Republicii Elene.
Trecerea timpului a confirmat va­loarea contribuțiilor aduse de acad. Dan Rădulescu, expuse pe larg în comunicările cu titluri programatice de acad. Mircea Săndulescu, președintele Secției de ?ê?£tiințe Geonomice – „Acad. Dan Rădulescu – o figură proeminentă a geoștiințelor din România“; prof. univ. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române – „Acad. Dan Rădulescu – profesorul meu, promotor al studiilor de petrografie sedimentară modernă“ și prof. univ. Gheorghe Udubașa, membru corespondent al Academiei Române – „Contribuții funda­mentale la cunoașterea magmatismului neogen din Carpați“. Au rostit alocuțiuni omagiale prof. univ. Emil Constan­tinescu, Universitatea București, prof. univ. Ioan Bucur, membru corespondent al Academiei Române de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj Napoca și prof. Alexandru Ungureanu, membru corespondent al Academiei Române din partea Universității „Al. Ioan Cuza“ din Iași.

A cunoaște virtutea înseamnă a o întrupa

Acad. Mircea Săndulescu a făcut o prezentare succintă a domeniilor din geologie în care acad. Dan Rădulescu a adus contribuții notabile. Mai întâi, studiile mineralogice și între care cele din depozitele salifere din Subcarpații Moldovei, primele din țara noastră. Au urmat cercetările vulcanismului neogen din Carpați, „probabil cea mai valoroasă dominantă a contribuției acad. Dan Rădulescu atât din punct de vedere teoretic cât și aplicativ“. De fapt, „de aici a început totul“ și primele rezultate sunt prezentate încă în 1958 în teza de doctorat „Studiul petrografic al formațiunilor eruptive din regiunea Seini-Ilba-Nistru (Baia Mare). Cei doi oameni de știință au avut ca domeniul comun geotectonica versus magmatismul alpin în Carpați. Împreună cu dr. Borcos au elaborat  harta metalogenetică a domeniului Carpato-Balcanic. Remar­cabilă a fost și participarea ca membru la numeroase proiecte ale Comisiei Hărții Geologice a Lumii (UNESCO). Începând din 1960, acad. Dan Rădulescu a fost implicat în managementul geologiei românești, mai întâi ca director științific și apoi principal la Institutul Geologic al României, când a participat la elaborarea Hărții României la scara 1/200.000 și a inițiat reorganizarea cercetării. Ca președinte al Comitetului Național al Geologilor din România afiliat UNESCO pentru harta metalogenetică și cea geologică ale Europei. La toate se adaugă numeroasele manifestări științifice inter­naționale la care a reprezentat România.
Pe un ton colocvial, Nicolae Anas­tasiu a amintit de anii când a fost asistent la cursul de Petrografie sedimentară, după care a rămas alături, în momente de satisfacții și de cumpănă, în 1989 când trebuia să se răspundă „șansei care ne-a adus schimbarea și noi toți ne-am câștigat Libertatea“. Respectul față de Magistru devenit model pentru mulți discipoli „izvorăște nu numai din exprimarea sa erudit științifică, ci și din modul în care judecă truda noastră pe băncile facultății“. ?ê?£i este un model pentru că, după cuvintele lui Platon, „ a ști ce este dreptatea nu înseamnă doar a fi în stare să discuți despre ea, înseamnă, în mod direct și fără echivoc, a face lucruri drepte, adică a fi un om drept. În același fel a cunoaște virtutea înseamnă a o întrupa“. ?ê?£i o lecție pe care și-o amintește și azi: „Omul este cel care în ciuda tuturor obstacolelor nefaste la care poate fi supus este în stare …să păstreze și să transmită mai departe elementele bune, adevărate, de valoare ale vieții.“
Prof. univ. Emil Constantinescu a relatat cum, imediat după 1989, studenții și-au caracterizat profesorii și acad. Dan Rădulescu a primit atunci „un vot al adevăratei aprecieri a competenței de profesor și cercetător“. Până la acest apogeu al recunoașterii este un drum ale cărei repere sunt:a excelența care acoperă un domeniu restrâns; capacitatea de a înțelege profesia în totalitatea ei și geologia are, împreună cu alte trăsături, și pe aceea de a „dezvolta mintea“; capacitatea de a înțelege filosofia ei, urmată de filosofia științei și a lumii unită cu capacitatea de a acționa. ?ê?£i astăzi „avem nevoie de Profesorul Dan Rădulescu“ de domnia sa fiind legată speranța renașterii geologiei ca „punct de plecare în progresul științelor și al lumii“. „?ê?£i dacă astăzi vedem eșecul societății informatice care începe să comunice tot mai mult și mai strălucit despre nimic, cred că geologia și modelul Profesorului Dan Rădulescu ne face să pășim în adevărata societate a cunoașterii.“
În același ton al confesiunilor și mărturisirilor acad. Dan Rădulescu și-a amintit cum, după obiceiul de atunci, în 1951 a fost invitat în Aula Academiei să prezinte o comunicare, publicată în Buletinul științific. A fost ales printre membrii Academiei Române în anii de renaștere și ca vicepreședinte a contribuit la elaborarea noului statut. Apoi amintirile au urmat firul vieții, distinsul om de știință punctând cu deferență cum a fost mereu în mijlocul unor oameni care i-au favorizat formarea științifică și morală. „M-am simțit, încă de la început, că sunt făcut pentru cariera didactică și i-am dăruit întreaga mea putere de muncă. M-am bucurat de reușita studenților și m-am bucurat de fiecare dată când i-am auzit spunând: dacă ar fi s-o iau de la început, tot geolog aș vrea să fiu. Asta înseamnă că am reușit să insuflu pe lângă cunoștințele de geologie și un anume fel de a privi lucrurile, de a privi viața“. Ca întotdeauna exigent cu sine, Profesorul găsește că nu a arătat „mai multă căldură față de semeni și față de studenți…mi-am închipuit întotdeauna că a fi onest este suficient…“. Aula era arhiplină de cei care au venit să se bucure împreună la această aniversare: de la colegi de generație la studenți dornici să vadă și să audă pe Magistrul, Savatul și Omul atât de îndrăgit și respectat de profesorii lor.

Elena Solunca Moise

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.