Acasă Cultură FotoCabinet

FotoCabinet

DISTRIBUIȚI

In limbajul uzual contemporan, cuvantul -cabinet- te trimite cu gandul la medici sau la avocati. Cu vreo doua sute de ani in urma, el era folosit insa pentru a desemna locul de gazduire al obiectelor exotice, bizare, descoperite in natura, aduse de marinari din lumile nou descoperite. Era vorba despre cabinetele de curiozitati. Apoi, au aparut cabinetele de antichitati, de stampe etc., termenul primind si o componenta artistica.

Iata ca, in inima Bucurestiului, langa Biserica Alba, a aparut relativ recent un FotoCabinet. Un loc in care un pasionat al fotografiei si al istoriei genului face fotografii si orgnizeaza expozitii cu iz de epoca, atent la simfonica potrivire a imaginilor cu mediul in care sunt plasate. Despre aceste expozitii am mai scris cateva note, iar saptamana trecuta va propuneam o etalare de naturi statice, intitulata Adagio – Despre natura calma a lucrurilor. Intr-adevar, prima impresie provocata de expozitie este aceea de liniste. O liniste venita dintr-un timp usor desuet, o liniste dublata de zambet induiosat si amuzata nostalgie. Naturile statice realizate de Eugen Ciocan, fotografii colorate manual, prinse in elegante si uneori frivole paspartuuri, sunt plasate intr-o incapere in care mobilele sunt chemate sa -faca- atmosfera. Fara a apartine aceluiasi stil, ele reusesc, gratie ochiului inspirat al amfitrionului, sa te duca cu gandul la atmosfera inceputului anilor *30, la care concura si portretele de artisti din partea superioara a peretilor. In frac sau in rochii amintind de magica -lada a bunicii-, cu palarii in care fantezia si extravaganta se intalnesc, cu machiaje refacand genul -femeie fatala- a unei Garbo, de exemplu, ele vegheaza parca la dezordonata simfonie a lucrurilor, la calma etalare de obiecte de pe simeza lipsita de orice rigiditate.

Intregul atelier este din alt timp, de la vitrinele in care evocarea include kitsch-ul asumat (vezi -raionul de antichitati- gazduind, printre altele masini de calcat de pe vremea mangalului, dar cu manere de ceramica pictata) la aparatele ce ar putea figura intr-o expozitie de istorie a fotografiei, de la masute si scaune la dulapurile cu recuzita ce se intampla sa fie deschise. Artistul fotograf -costumeaza- un client (sau poate un model?), amintindu-ne cu intreaga pastrare a proportiilor intre burghezia damboviteana si Tamisa regala sau pariziana boema artistica de creatiile unui Cecil Beaton.

Vizita in expozitia deschisa la FotoCabinet are meritul de a te extrage pentru cateva momente agitatiei cotidiene, de a te binedispune, de a te convinge sa lasi deoparte ochiul critic pentru a face loc legaturii afective cu romantica si romantioasa vreme a inceputului secolului trecut, pe care multi dintre noi o avem inca. Iar stiinta lui Eugen Ciocan de a pastra echilibrul intre nostalgia dupa alte vremi si ironia inteligenta salveaza intregul de la un riscant paseism patetic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.