Acasă Cultură Grija pentru natură este grija față de viitorul omenirii

Grija pentru natură este grija față de viitorul omenirii

DISTRIBUIȚI

Convorbire cu dr. Dumitru Murariu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, o emblemă a Bucureștiului,  și-a redeschis porțile spre bucuria tuturor pentru că acum este dotat cu cea mai nouă tehnologie care îl  face mai atractiv și instructiv. Se știe însă mai puțin despre cercetarea științifică a specialiștilor din Muzeu.

În spiritul idealurilor de cercetare științifică  împărtășite  de Gr. Antipa și  Mihai Băcescu, Muzeul are din 1991 o echipă de cercetători științifici atestați și din 2006 se află sub egida Academiei Române. Muzeul este dotat cu aparatura necesară aplicării tehnicilor de biologie moleculară, prin care specialiștii își verifică rezultatele dobândite prin metodele clasice de cercetare. Din 2009 sesiunile anuale ale Muzeului au devenit Congrese naționale de zoologie la care participă specialiștii din Muzeu, de la universități și institute de cercetare din întreaga țară și de peste hotare.

De curând, s-a desfășurat  cea de a treia ediție a Congresului național de zoologie, cu participare internațională. Pentru mulți dintre noi, termenul de zoologie aparține parcă unui trecut, domeniul ei divizându-se în numeroase discipline, fiecare cu obiectul și metodologiile ei proprii. De ce cercetări zoologice?

Deși primele cunoștințe despre animale se pierd în negura timpurilor preistorice, zoologia ca știință a apărut odată cu lucrarea „Istoria animalelor“ a lui Aristotel în care erau descrise peste 500 de specii, multe provenite din campaniile lui Alexandru Macedon. Tot de la Aristotel datează și prima clasificare în animale cu sânge (pești, reptile, păsări și patrupede care nasc pui – mamiferele) și animale fără sânge (moluște, crustacee, insecte).  În anul 65, Pliniu cel Bătrân a scris enciclopedia „Istoria naturală“ în 37 de volume. Istoria dezvoltării acestei științe mai înscrie contribuțiile lui Conrad Gesner, Jean Baptiste Lamarck, Carl Linné. Cel mai puternic ecou l-a avut opera lui Ch. Darwin, bazată și pe cercetarea colecțiile muzeale. Deși Darwin considera total greșite ideile transformiste ale lui Lamarck, savantul belgian Paul Brien consideră că ele mai mult se completează decât se opun „dacă evoluția este înfățișată prin prisma filogenezei și a datelor actuale ale geneticii și ale filogeniei ontogenetice“. V-am supus toate acestea pentru a se înțelege mai bine de ce e necesar un congres de zoologie. Zoologia a avut un rol covârșitor în studiile de morfologie comparată, de embriologie și fiziologia marilor grupe de animale.  După Emil Racoviță,  evoluția nu este nici o ipoteză, nici o teorie, ci o constatare de fapt – una dintre cele mai sigure și fundamentale dobândiri ale științei. Astăzi mecanismele evoluției, localizarea factorilor determinanți ai caracterelor ereditare sunt, în mare măsură, apanajul noilor ramuri ale biologiei – biologia celulară, genetica, biologia moleculară.

Și e nevoie să ne întoarcem la începuturi?

Da, pentru că aceste noi ramuri nu se pot desprinde de zoologie și botanică, ele întregindu-și conținutul și problematica prin asimilarea rezultatelor din cercetările moderne.  De altfel, geneticianul Th. Dobzhansky atrăgea atenția că în natură nu se întâlnesc molecule, ci plante și animale. Numai cine cunoaște temeinic un grup de animale, cine s-a chinuit cu determinarea speciilor în scopuri științifice – teoretice și aplicative – numai acela își poate da seama de importanța sistematicii în general, a zoologiei în mod special. Evidențiind importanța cerce­tărilor de sistematică, Gr. Antipa scria că „sine systemata, chaos!“, fără sistem e haos.

La acestea se adaugă și modificările faunei terestre, induse de diferite cauze.

În ceea ce privește condițiile concrete care au determinat asemenea modificări există numeroase nelămuriri care așteaptă punctul de vedere al specialiștilor în zoologie. Este deja clasic exemplul ortopterului nord-american care doar în cinci ani (1931-1936), a ajuns din centrul spre nordul statului Dakota până în sudul statului Manitoba. Și asta pentru a da numai un exemplu. În alte zone au dispărut dife­rite specii. Or, este rostul specialiștilor în zoologie și zoogeografie să descifreze aceste fenomene, să înțeleagă răspândirea speciilor sau a complexelor de specii din diferite ecosisteme. Apoi, nu trebuie să omitem relațiile de interdisciplinaritate, deschi­derile zoologiei  spre alte discipline cum sunt biochimia, bionica, bioinformatica, biotehnologia ș.a.

Așa fiind, care este statutul zoologiei în contextul științei con­temporane?

Zoologia se impune ca o știință de sinteză, în care trebuie să se regăsească rezultatele tuturor științelor biologice – anatomie, fiziologie, citologie, em­briologie, paleontologie, etologie ș.a. – pentru a reconstitui ființa vie în integralitatea sa, în multiplicitatea manifestărilor și corelațiilor sale. Astfel, omul poate înțelege locul fiecărei specii în natură și mai ales în lumea vie. În sine, zoologia a devenit o știință de integrare, care ne ajută să răspundem la marile întrebări despre lume și destinul ei, știind că unele domenii ale ei sunt necesare nemijlocit economiei. Și este vorba de ihtiologie ale cărei rezultate sunt utilizate în piscicultură, pentru valorificarea productivității apelor dulci și ale oceanelor. Să mai dau un exemplu. Sunt arhicunoscute ravagiile din pădurile de stejar provocate de defoliatori. Ei bine, pe baza cunoașterii biologiei lor se pot aplica metode biologice de combatere.

Sunt atâtea metode chimice cu acțiune imediată.

Aveți dreptate, metodele biologice nu sunt atât de radicale. Prin combaterea biologică se acționează numai asupra grupelor de insecte dăunătoare, așa numitele grupe-țintă, fără niciun risc asupra omului și a mediului înconjurător. Trebuie să se țină seama că insecticidele nu au întot­deauna acțiune electivă și își extind efectele distructive  asupra întregului ecosistem. Mai mult, sunt cazuri în care substanțele folosite favorizează apariția unor rase rezistente și, nu în ultimul rând, sunt toxice pentru om.

Cum se implică Muzeul în preocupările actuale de conservare a biodiversității?

Realizând că trăim într-o lume a progresului tehnologic dar și cu multe conflicte în relațiile cu natura înconjurătoare, Muzeul este implicat în stabilirea strategiei naționale de conservare a biodiversității în cadrul proiectelor Ministerului Mediului pentru extinderea ariilor protejate Natura 2000.

S-ar mai putea vorbi și despre rolul educativ al zoologiei în cultivarea dragostei față de natura din care facem și noi parte.

Acest rol a fost recunoscut de mari gânditori ca Rabelais, Bacon, Rousseau și alții, știut fiind că încă din copilărie apare interesul pentru marea carte a naturii. O vedem  zilnic la Muzeu, unde cei mai mulți vizitatori sunt elevi. Să ne gândim la povestirile de odinioară, care plac și copiilor  din generația Inter­netului.

Toate aceste teme s-au regăsit  în lucrările recentului Congres de zoologie.

La care au participat specialiști  din Bulgaria, Iran, Maroc, Olanda, Polonia, Serbia, Slovenia,Turcia, Ungaria.  Au fost prezentate 64  comunicări și 57 de postere care au demonstrat actualitatea cercetărilor de zoologie, posibila colaborare dintre specialiștii din ramurile moderne și clarificarea temelor rămase fără răspuns în lipsa unor astfel de colaborări. Cu cât se aprofundează investigațiile științifice, devenim mereu mai conștienți că grija față de natură este grija față de noi înșine și de viitorul omenirii. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.