Acasă Lumea-i Cum Este Orizont neclar pentru Europa Unită

Orizont neclar pentru Europa Unită

DISTRIBUIȚI

Decesul Europei Unite, fie și pentru reîncarnarea ei altfel, pare tot mai apropiat. Un document oficial la prima vedere inconsistent, anost, mai degrabă de rutină, noul Tratat franco-german, prefigurează de fapt proiectul unui nou construct european. Actuala Uniune Europeană pare să aibă soarta cochiliei goale ori a retragerii în istorie.

În frământatul și prelungitul ei postbelic (care pare să nu se mai încheie odată, dar nu, Doamne ferește, printr-un nou război), Europa va fi solicitată de un nou experiment. Cel puțin așa plănuiesc, fără să o spună direct (deocamdată?), corifeii europeni ai momentului, Germania și Franța. Dar cancelarul în retragere Merkel și precarul președinte jupiterian Macron dau semnale tot mai distincte că vor să refacă din temelii edificiul continental. Și, culmea, începând cu ce e mai greu și mai delicat de făcut: o armata europeană. Care să apere Europa de toată lumea, chiar și de… Statele Unite (Macron). Cum să faci armata europeană când și Schengen merge greu? Ba, mai mult, în față valurilor de imigranți extraeuropeni se ridică ziduri, baraje de sârmă ghimpată, bariere și alte opreliști de tot felul chiar între statele membre?

Viitoarea “Europa” (ghilimelele se impun) este văzută ca una selectivă, cu membri aleși riguros, după criteriile – și interesele – artizanilor ei. Proiectul pare sa  arunce peste bord și UE, și NATO. Dar ce consistență și viabilitate ar putea avea un asemenea format european care nu ar cuprinde, de la bun început, nici Italia și Grecia, nici Europa Centrală și de Est, poate nici Marea Britanie etc.? Și cum ar putea contracara el suveranismul, populismul, euroscepticismul, împotriva cărora se ridică astăzi Merkel-Macron? Și încă ceva: s-ar putea ca nici Franța să nu-l urmeze pe actualul ei președinte în proiectul conceput împreună cu actualul cancelar al Germaniei, țară în care, de altfel, există un puternic curent de opoziție față de respectivul proiect.

Noul Tratat franco-german este mai concret și cu elemente în plus în zona relațiilor bilaterale. Dar și aici pândesc vechi demoni. Ambiția tot mai tenace a Germaniei de a deveni membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, pe lângă faptul că pune mari probleme (Germania e pentru ONU “țară învinsă” în război, nu are armă nucleară etc.), e privită dincolo de Rin ca o amenințare pentru locul permanent al Franței în Consiliul de Securitate. Iar problema Alsaciei, la care face vorbire fără a o numi totuși noul Tratat, cel mai sensibil punct în relațiile franco-germane, trezește suspiciuni și temeri istorice în Franța, prin intenția anunțată de creare a unui “eurodistrict” cu “competențe corespunzătoare” (bilingvism etc.). În Franța, lipsa de transparență și formulările vagi ale Tratatului ridică mari semne de întrebare.

Oricum, documentul Merkel-Macron este un produs al celor doi și nu unul european. Se încearcă de fapt cu degetul marea agitată europeană a momentului, adică într-un moment deloc potrivit pentru un asemenea experiment care ar putea fi riscant. Primele reacții pe continent față de Tratat sunt mai degrabă rezervate, dacă nu chiar fățiș nefavorabile (exemplul cel mai evident este Italia, energic împotriva). Iar cei trei lideri temporari ai Uniunii Europene, Juncker, Tusk și Johannis, prezenți cuviincios la semnare, n-au făcut nici cea mai mică aluzie la posibilele implicații ale planului Paris-Berlin pentru Europa, văzut de mulți ca un preambul la “cronica morții anunțate” a UE. Prima proba de foc pentru demersul Merkel-Macron vor fi alegerile europarlamentare din primăvară. La orizontul Europei Unite se întrezăresc sezoane furtunoase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.