Din evenimente mai degraba plicticoase, reuniunile G7 devin tot mai incarcate de palpit si suspans. Liderii “celor mai industrializate” (cum li se zice, oficial), state ale lumii, adica ai principalelor sapte puteri occidentale, sunt tot mai antrenati intr-o dinamica centrifuga care le incurca in forma continuata coordonarea, conlucrarea sau macar solidarizarea in mari probleme comune lor sau de interes global. Summitul G7 din Canada a fost cel mai galagios, dar si mai steril din 1975, de cand exista acest “club al statelor occidentale”. Cea mai mare isprava a reuniunii a fost ca a ostilizat intr-atata relatiile dintre America lui Donald Trump si ceilalti aliati euroatlantici (nu si Japonia, si ea in club) incat de la un moment dat ziaristi, politologi, diplomati au inceput sa se intrebe in gura mare daca G7 isi mai are rostul si daca n-ar trebui sa lase locul (existentului, si el) G20, ori macar sa se reboteze G6+1. Oricum, pentru prima data in istoria sa, G7 s-a terminat anul acesta si fara comunicat comun acceptat de toti, si fara rutiniera dar aproape obligatoria “poza de familie”. Iar presedintele Trump s-a intrebat dintr-odata, in public: “De ce avem aceasta reuniune fara Rusia?” Caci in contextul crizei ucrainene, in 2014, Rusia a trebuit sa iasa din acest Grup ( devenit de la un moment dat G8 ), dupa o participare de 16 ani. Azi, in redenumitul G7, situatia tinde spre blocaj penibil, e tot mai critica in spatiul geopolitic euroatlantic si tot mai preocupanta in lume.
Cum s-a ajuns la acest colaps latent, cum il numea cineva? Unii explica mai pe ocolite cum ca statele resping multilateralismul (Trump, Brexit, Franta, mai nou Italia, Polonia, Turcia etc.). Altii, mai pe sleau, acuza populismul, exemplificand insa cam cu aceleasi tari. Iar altii, mai realisti, se intreba cum poti macar concepe o actiune, daca nu chiar o ordine mondiala lasand deoparte China, India, Rusia, alte tari emergente.
Interesant este ca si presedintele american Trump vrea revenirea Rusiei in dialogul si actiunea la nivel mondial. Dar din interese si cu motivatii proprii, pe care un diplomat occidental, din anonimat, i le-a spus cam asa unui ziarist “de incredere”: Trump si-a racit relatiile si cu Germania, si cu Franta, chiar cu Marea Britanie, si s-ar parea ca s-ar intelege mai bine acum cu Rusia, plus ca vorbeste cu Iranul, cu Coreea de Nord… Oricum, inainte de a urca in avionul spre G7, presedintele Trump a spus public: “Ei au expulzat Rusia, ei trebuie sa reintegreze Rusia. Pentru ca trebuie sa avem Rusia la masa negocierilor. Va place sau nu, poate nu e politic corect, dar avem o lume de cunoscut”.
G7 din Canada n-a avut pe agenda problema Rusiei, dar partenerii europeni si-au reafirmat pozitia de “vigilenta” si “asteptare” (a unui semn de bunavointa a Moscovei). Paradoxal insa, observa politologul belgian Dominique Dewitte, este ca “UE se simte tot mai frustrata de Trump, iar Putin vede aici o sansa de a-si incalzi relatiile cu acest bloc, nu insa pentru a-l sabota, ci pentru a-i convinge pe europeni ca ambele parti ar avea de castigat in plan economic”.
Pana una alta, purtatorul de cuvant al Kremlinului tinea sa remarce ca “Rusia se concentreaza si pe alte formate decat G8”, iar in China, simultan cu G7 din Canada, se intrunea la varf Organizatia de Cooperare de la Shanghai si presedintele Xi il decora pe presedintele Putin. Axa lumii da semne ca si-ar cauta o noua inclinatie.
