Nu cunosc niciun japonez, nu am fost niciodată în Japonia, am fost fascinată de civilizația japoneză, ca mulți români probabil, citind „Shogun“ și, sincer, îi admir. Spiritul de sacrificiu, solidaritatea, corectitudinea sunt trăsături înscrise în codul genetic al japonezilor, singurul popor care în epoca modernă a renăscut din propria cenușă. Tocmai de aceea atitudinea japonezilor după cutremurul istoric pe care l-au trăit și după tsunamiul devastator n-ar trebui să mire pe nimeni.
„Am încercat să-mi stăpânesc plânsul când am auzit că tatăl meu va pleca. Nu am fost niciodată mai mândră de el“, spune fata unui muncitor de 59 de ani, care s-a oferit voluntar pentru a încerca să răcească reactoarele nucleare de la Fukushima.
Și nu a fost singura voce în această direcție. După ce și-au îngropat în liniște și onoare morții, japonezii au trecut la reconstrucția țării. Și sunt absolut convinsă că în scurt timp Japonia va redeveni ceea ce a fost, dacă nu chiar mai mult. Am sperat că s-a transmis ceva din codul genetic al japonezilor și conaționalilor noștri care trăiesc de ani buni în țara samurailor și a gheișelor. Din păcate – sau din fericire, cine știe -, spiritul mioritic și balcanismul au triumfat. Dovada ne-a fost oferită la oră de maximă audiență de întoarcerea acasă a unui grup de vreo 50 de români aduși în țară cu o aeronavă Tarom, costurile fiind suportate de guvernul român, dar și de cei care au dorit să vină în România. Invariabil, toți s-au plâns că trebuie să dea bani din buzunarul lor ca să vină acasă și că, desigur, se vor întoarce în Japonia în câteva luni. Prin urmare, sunt într-o mică vacanță subvenționată din bugetul României, la care ne aducem lunar obolul prin taxe și impozite. Sincer, dacă m-ar fi întrebat pe mine Emil Boc, nu aș fi fost de acord ca banii mei să fie folosiți în acest scop. Românii din Japonia nu se află în pericol de moarte, precum cei care erau în zone de război și au fost repatriați urgent de statul român. De altfel, guvernul de la București a fost printre puținele care s-au implicat în aducerea acasă a cetățenilor aflați în Japonia, majoritatea străinilor părăsind teritoriul nipon pe cont propriu, dacă au dorit să facă lucrul acesta. Ce m-a frapat la românii veniți din Japonia, parțial pe banii noștri, a fost faptul că primul lucru pe care l-au făcut a fost acela de a-i critica tocmai pe cei care le dăduseră o mână de ajutor să vină acasă, semn că românismul a triumfat și în „Țara Soarelui Răsare“. Iulia Nueleanu
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane