Gâlceava politică blochează legea sănătății

Ministrul Sănătății, Vasile Cepoi, a precizat într-o conferință de presă că este necesară o creștere cu 0,3 la sută din PIB pentru Fondul Național de Asigurări, astfel încât să fie acoperite toate categoriile de asigurați. Nemulțumirile ministrului Sănătății sunt legate și de articolul 109 din proiectul noii legi a sănătății, care ar favoriza posibilitatea unor privatizări mascate ale spitalelor publice din subordinea autorităților locale. „Din calculele noastre (ale Ministerului Sănătății), reiese că Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate are nevoie de un buget de 0,3% din PIB pentru plata categoriilor exceptate, cum ar fi pensionarii cu venituri mici, persoanele defavorizate social, șomerii. Din calculele Ministe­rului Finanțelor Public, rezultă că, pentru plata acestor categorii, ar fi nevoie de 0,6 la sută din PIB“, a declarat, ieri, ministrul Sănătății, Vasile Cepoi, la o dezbatere privind noua lege a sănătății.
 Tot ieri a avut loc o întâlnire a experților Fondului Monetar Interna­țional cu oficiali din Ministerul Sănătății pentru a discuta pe marginea proiectului noii legi a sănătății. FMI a condiționat autoritățile de la București să redacteze un proiect de lege până la sfârșitul lunii iulie și având în vedere respectarea acestei condiționalități, întâlnirea dintre FMI și oficiali ai Ministerului Sănătății își propune să stabilească viitoarele schimbări din domeniul sistemului sanitar.   
Criza politică și aberațiile USL afectează însă o serie de politici comunitare din România printre care și modificarea legi sănătății. După ce a dat peste cap cursul valutar, a mânjit prestigiul mediului academic și a mutilat imaginea României în Europa, obsesia lui Ponta de a îl înlocui pe Traian Băsescu cu  „unul de-al lor“ își face simțite efectele și în sistemul sanitar, periclitând definiti­varea legii sănătății. Mai multe surse oficiale susțin că FMI va renunța la condiționalitatea introducerii legii sănă­tății în dezbatere parlamentară în sesiunea din toamnă. Principalul motiv al acestei amânări este contextul politic dificil din România și nesiguranța oferită de țara noastră sub Guvernarea lui Victor Ponta. În aceste condiții devine foarte posibil ca România să nu aibă o nouă lege a sănătății nici până la finalul lui 2012, dar acest lucru nu pare să îl îngrijoreze nici pe premier nici pe Crin Antonescu, alături de multele alte probleme pe care România le are pe lista de așteptare, până când șeful Executivului va realiza că misiunea lui este să conducă politicile sociale la nivel național, să creeze stabili­tate economică și alte „detalii“ de acest gen și nu să uzurpe instituția Preziden­țială a României.  
Cum va funcționa sistemul sanitar din România fără o lege a sănătății finalizată până în 2013 și cât vor avea de suferit bolnavii fără „dare de mână“ care nu își permit serviciile clinicilor private fiind nevoiți să stea la coadă pentru un loc în spitalele de stat, rămâne să vedem. Cert este că buna evoluția a lucrurilor la nivel național depinde de criza politică și evenimentele pe care aceasta le va genera, imaginea țării și serviciile de care aceasta se bucură ca și țară membră UE fiind direct condiționate de gradul de credibilitate pe care il are România pe plan European, grad ce a fost printre primele victime ale guvernării USL-iste.

Irina Popescu