
În activitatea academică se distinge preocuparea permanentă de a omagia pe înaintași, rememorând contribuțiile lor științifice, perspectivele deschise pentru cercetare și, de ce nu, dezvoltarea unor idei ce-și păstrează actualitatea. Recent, Secția de Științe Medicale și Institutul de Antropologie „Fr. Rainer“ au evocat personalitatea lui Alexandru Șutzu (1837-1919), întemeietorul psihiatriei românești. În cuvântul de deschidere, acad. Constantin Popa a subliniat că psihiatria științifică din țara noastră începe cu Al. Șutzu, deși, desigur sunt și înaintași cum este Obreja, între altele, pionier al psihosomaticii. În continuare au susținut comunicări prof. univ. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, dr. Valentin-Veron Toma, prof. univ. Nicolae C. Marcu, prof. univ. Radu Iftimovici, conf. univ. Cătălina Tudose, dr. Octavian Buda prof. univ. Constantin Dimoftache. Dr. Matei Stårcea Crăciun a citit mesajul transmis sesiunii de Radu Negrescu-Suțu, nepot al lui Al. Șutzu, care prezintă arborele genealogic al familiei, cu rădăcini încă din sec. XIV-XV și rolul avut de reprezentanții acesteia în istoria politică, socială, științifică și culturală românească.
Născut în 1837, Al. Șutzu a făcut studiile medicale la Atena și apoi la Paris, unde, în 1865, și-a luat doctoratul cu teza „Considérations sur la dyspesie essentielle“. Întors în țară, Al. Șutzu a activat mai bine de patru decenii la Ospiciul Mărcuța, fiind, rând pe rând, medic secundar, medic primar și apoi director, ocupând și funcția de secretar al Societății Medicale Științifice din București. Și-a concentrat activitatea științifică și organizatorică în transformarea Ospiciului într-o instituție medicală modernă care să aibă ca principal obiectiv reinserția bolnavului vindecat în viața socială. Astfel, a perfecționat metoda terapiei ocupaționale, revoluționară pentru acel timp, începută de dr. Petre Protici, organizând ateliere noi. În 1877 înființează un sanatoriu privat, unde erau tratați cei cu dare de mână și unde pacienții, în afara unor condiții sporite de confort, beneficiau de același tratament medical. Au fost evidențiate și contribuțiile sale în domeniul medicinei legale, amintindu-se că, în calitate de expert, a întocmit numeroase rapoarte și elaborând articole și monografii de specialitate. Nu a fost uitat aportul său la dezvoltarea presei medicale din țara noastră ca fondator și redactor la „Gazeta Spitalelor“, unde a publicat numeroase articole. Dr. Gh. Brătescu consemna: „El este sufletul acestei publicații… Sunt numere întregi scrise numai de Șutzu, ceea ce explică orientarea generală a revistei către problemele de medicină legală și psihiatrie.“ Concomitent a desfășurat o bogată activitate didactică, susținând cursul de „Clinica boalelor mentale“, primul curs specializat de patologie și clinică psihiatrică din țara noastră. Ca profesor la Facultatea de Medicină din București a predat un curs de patologie mintală și medicină legală și, după despărțirea psihiatriei de medicina legală, a devenit titularul primei catedre de psihiatrie din România. Ca recunoaștere a meritelor sale științifice a fost ales, în 1888, membru corespondent al Academiei Române.
În timp, se părea că peste opera științifică a lui Al. Șutzu s-a așternut uitarea și readucerea ei în atenția specialiștilor a reånceput odată cu cercetările întreprinse de dr. Valentin-Veron Toma, care a publicat unele dintre articolele sale în lucrarea „Nebunia. O antropologie istorică românească“ și apoi monografia „Alexandru Șutzu. Începuturile psihiatriei științifice în România secolului al XIX-lea.“ Acum a fost prezentată a doua ediție a lucrării lui Al. Șutzu „Alienatul în fața societății și a științei“, apărută la Editura Academiei Române și îngrijită de dr. Valentin-Valer Toma, care identifică patru direcții majore: „psihologia, psihopatologia, clinica psihiatrică și medicina legală“. Și propunerea ca la Spitalul Mărcuța, acum dezafectat, să se facă un „Muzeu al neuroștiințelor“, patronat de Secția de Științe Medicale a Academiei Române.