– Stimate Domnule Presedinte al Academiei Romane, prin traditie, fiecare inceput de an este un prilej de cumpanire intre ce s-a facut si ce urmeaza a face. Ca sa reiau versurile unui plugusor, as spune ca si pentru Academia Romana semne bune anul are. Care sunt, sa spunem, aceste semne?
– Semnele au fost bune in 2002 pentru Academia Romana: in cateva zile vor aparea inca cinci volume din -Istoria Romanilor-, asa incat, pe langa cele patru deja aparute in 2001, avem 9 (noua) volume care cuprind istoria noastra de la inceputuri pana in 1940 (dezmembrarea Romaniei Mari prin Tratatul de la Viena si prin Pactul, anterior, dintre Germania nazista si Uniunea Sovietica). Autorii sunt pregatiti, acum, sa abordeze epocile (foarte complicate) ce urmeaza 1940-1948 si 1948-1989. Va dati seama cat de dificil este sa analizezi in chip obiectiv o istorie atat de dramatica… Sunt optimist. Cred ca vom putea duce la capat acest proiect de interes national. Alte semne: in 2002 au aparut primele doua volume din Micul Dictionar Academic al limbii romane si, in 2003, trebuie sa apara si ultimele doua, asa incat vorbitorii de limba romana vor avea la dispozitie o varianta usor redusa din dictionarul tezaur inceput de Hasdeu si care se va incheia si el curand. Tot in 2003 va aparea Dictionarul cronologic al romanului romanesc pregatit de -Institutul Puscariu- al Academiei Romane, iar Institutul de lingvistica -Iordan-Rosetti- a pregatit pentru tipar -DOM–ul si, sub indrumarea doamnei profesor Valeria Gutu, pregateste noua editie (in doua volume) din -Gramatica limbii romane- (numita si -Gramatica academica-). Primul volum, aflu, va fi gata in curand (aprilie – mai 2003), iar in 2004, Gramatica Academica, atat de asteptata (n-a mai fost revazuta si retiparita de aproximativ 40 de ani!), va fi publicata. In fine, pentru a ramane in spatiul filologic, sper sa publicam in 2003 si Dictionarul general al literaturii romane (cinci volume), pregatit de institutele de specialitate ale Academiei Romane… O lucrare ambitioasa, dificila, anevoioasa. Dificultatile au fost si sunt obiective (un material enorm, scaderea dramatica a numarului specialistilor etc.), dar si subiective (lipsa de interes a unor cercetatori pentru asemenea lucrari colective, aflarea in treaba a altora etc.)…
Semnele bune sunt, poate si mai numeroase, in domeniul stiintelor exacte. Va invitam, la 4 aprilie (ziua Academiei Romane, ziua usilor deschise), sa vizitati expozitia din holul -Casei Academiei Romane- cu toate lucrarile din acest domeniu…
– Rasfoind o cronica a vietii academice din ultimii ani, se poate lesne observa ca Academia Romana si-a redobandit demnitatea care i se cuvine prin statutul sau de cel mai inalt for al spiritualitatii noastre, reusind astfel sa se implice mai mult in viata cetatii si implinind un ideal formulat odinioara de Dimitrie Gusti. Care dintre numeroasele proiecte prioritare in curs de derulare le considerati a fi la inaltimea idealului de Academia militans?
– Academia Romana este, intr-adevar, o Academie Nationala, reprezentativa pentru spiritualitatea romaneasca. Este, totodata, si cel mai important centru de cercetare fundamentala (60 institute, 3.500 cercetatori) in mai toate domeniile. Academia nu sta si nu poate sta departe de viata (si interesele) societatii romanesti si vrea, in continuare, sa se implice, cu mijloacele si competentele specifice, in treburile Cetatii. O academie de interes national nu poate fi, azi, decat o Academia militans. Am infiintat, cu doi-trei ani in urma, un grup de lucru pluridisciplinar (ESEN.1) care a pregatit, in fapt, strategia noastra de aderare la UE. ESEN.2 pregateste, acum, studii care vizeaza procesul (economic, cultural, legislativ) de integrare a Romaniei in structurile comunitare. Lucrurile acestea nu sunt spectaculoase, nu se vad la TV, dar sunt foarte importante pentru societatea romaneasca. Am dat un exemplu, pot sa va dau si altele, din alte domenii. De pilda, participarea institutelor academice la proiectele comunitatii europene. O forma eficienta de sincronizare cu ritmurile si exigentele occidentale…
– Unul dintre proiectele prioritare, in care aveti un rol esential, desi nu singurul, este editarea colectiei Opere fundamentale. Ce s-a realizat si, indeosebi, ce noi aparitii sa asteptam?
– Din ianuarie 2000 pana la 31 decembrie 2002 am reusit sa publicam intr-o colectie de tip Pleiade 32 volume: Eminescu, I.L. Caragiale, Creanga, Arghezi – integrala poetica, I. Barbu, Goga (poezia si literatura confesiva), Slavici (nuvelele), Heliade Radulescu (doua volume masive in care intra si Echilibru intre antiteze), Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Liviu Rebreanu – toate romanele, Marin Preda – romanele, in fine, Nichita Stanescu si Marin Sorescu, cu toate poemele lor. Ideea este de a tipari, in editii stiintifice, integrale, operele fundamentale ale culturii romanesti. Cine nu vrea sa-l aiba pe I.L. Caragiale, cu toate scrierile sale, intr-o editie frumoasa si care ocupa un spatiu mic in biblioteca lui? Iata, il poate avea, acum. O editie care aduce elemente noi fata de editiile anterioare. La fel in cazul Eminescu, Creanga, Barbu, Bacovia, Arghezi, Mateiu Caragiale etc… Vom continua si, cu ajutorul lui Dumnezeu si devotamentul cercetatorilor daco-romani, vom tipari in 2003: Panait Istrati (cu toata opera lui, in doua volume), Eminescu (vol. VI-VII – traducerile; acest fapt inseamna Eminescu integral!), Sorescu (vol. III – teatru), Nichita Stanescu (IV-V – articole, confesiuni, interviuri, corespondenta), Marin Preda (III – literatura confesiva, inclusiv -jurnalul- sau), cronicarii moldoveni (editia Gabriel Strempel), Arghezi (publicistica, vol. III-IV), Goga (II, publicistica), Slavici (III-IV – romanele), Cantemir (opere in limba romana, editie Virgil Candea – Stela Toma), Literatura medievala (editie Dan Horia Mazilu) etc… Nu stiu daca vom avea forta stiintifica si mijloacele financiare sa tiparim tot ce vrem, dar vom incerca. Colectia -Opere fundamentale- apare sub egida Academiei Romane si a -Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta-, in colaborare, cum se stie, cu Univers Enciclopedic, o editura tanara si performanta…
– In pofida atat de numeroaselor probleme pe care le are Academia Romana, reusiti, aproape miraculos, sa nu lasati sa se odihneasca uneltele istoricului si criticului literar. Uneori imi pare ca detineti un fel de secret al reusitei… Il puteti dezvalui?
– Secretul este simplu: ma culc devreme si ma scol devreme. Scriu totdeauna dimineata (numai dimineata), de cand ma stiu. Atunci, spiritul meu este limpede, proaspat, intreprinzator. Seara citesc… Trebuie sa citesc si sa scriu in fiecare zi, altfel imi -pierd mana-. Critica presupune o disciplina de fier si o minima bucurie de a scrie. Nu-i usor sa faci in fiecare zi, toata viata, acest lucru. Uneori, literatura ti se pare un dusman, iar scriitura, o tortura infernala… apoi iti revii si o iei de la capat…
– Tot in nota semnelor bune, ce pregatiti pentru tipar in acest an, cand, pentru Dumneavoastra, timpul se rotunjeste intr-un ceas aniversar al deplinei puteri de creatie si intelepciune?
– Am publicat de curand volumul Genurile biografului (o continuare la -Fictiunea jurnalului intim-) si, in 2003, sper sa public Fragmente critice, V. Lucrez, acum, la o carte vorbita (convorbiri cu Andrei Grigor, profesor la Universitatea din Galati, romancier si critic literar; el ma intreaba si eu raspund…)! Gandul meu este insa sa revin, in 2003, la Scriitori romani de azi. Vreau sa duc la capat acest proiect inceput in 1974, dupa intoarcerea mea din Franta. Am publicat pana in 1989 patru volume… Intentionez sa le reiau, cu alta structura, intr-o Istorie a literaturii romane contemporane (care incepe in 1941)… Inca nu ma gandesc la -ceasul aniversar-. Si, nu stiu de ce, nu prea ma atrage subiectul…
