Home Cultură Pagini de istorie: 25 de ani de la demolarea Mănăstirii Văcărești

Pagini de istorie: 25 de ani de la demolarea Mănăstirii Văcărești

DISTRIBUIŢI

A trecut, iată,un sfert de veac de când Mănăstirea Văcărești, un simbol al culturii și spiritualității noastre, era ștearsă de pe fața pământului, rămânând în amintirile oamenilor ca una dintredramele acelor ani și în fotografiile ce împodobesc paginile istoriei noastre. Același destin l-au avut 22 de lăcașuri de cultcare au sfârșit, prin anii ’80, sub tăvălugul neîndurător al regimului totalitar – unele au fost demolate, altele au fost translate și ascunse printre blocuri. Academia Română a marcat trecerea celor25 de ani de la distrugerea Mănăstirii Văcărești printr-o sesiune științifică desfășurată în Aula Academiei Române și organizată de Institutul Național de Studiul Totalitarismului și Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual ale Academiei Române. În deschidere, acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, a subliniat că, în urmă cu un sfert de veac, acest splendid monument a fost distrus nu de „vremuri, ci de un regim“. Distinsul istoric a măr­turisit că a văzut mănăstirea pe vremea când soția sa era acolo deținut politic, unde a adus-o pe lume pe fiica sa.
Construcția Mănăstirii Văcărești este legată de numele lui Nicolae Mavro­cordat, primul domnitor fanariot și a fostîncepută în anul 1716. În 1730, în urma unei epidemii de ciumă, domnitorul a murit și a fost îngropat lângă biserică, fără a-și vedea ctitoria terminată. Pe lângă mănăstire ființa o școală de limba elină, o tiparniță și, îndeosebi, o biblio­tecă, apreciată ca una dintre cele mai mari și mai complete din Europa, după un cata­log întocmit în 1723 și unde figu­rează 237 autori, toate risipite după moartea domnitorului. Cel care a termi­nat lucrările al fost Constantin Mavro­cordat, fiul său. Atunci, ansamblul monumental acoperea o suprafață18.000 mp și era considerat cel mai mare monument din sec. XVIII și cea mai mare mănăstire din sud-estul Europei. În anul 1848, Mănăstirea să fie transformată în închisoare pentru conducătorii revoluției, pentru că, din 1964, după secularizarea mănăstirilor, să fie închisoare oficială de stat. De-a lungul anilor, aici au fost deținute mari personalități ale vieții noastre culturale și politice – Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici ș.a. Penitenciarul a fost desființat în anul 1973 pentru a se amenaja un muzeu de artă medievală de a cărui amenajare s-a preocupat un timp istoricul de artă Vasile Drăguț și chiar se începuse restaurarea unor imobile.
În ziua de 2 decembrie 1984, după una dintre faimoaselesale vizite, Nicolae Ceaușescu a ordonat demolarea Mă­năstirii Văcărești cu scopul de a construio sală de congrese cu o capacitate de 12.000 de locuri. Protestele specialiștilor, oamenilor de cultură din țară și de peste hotare, a unor organizații și instituții internaționale s-au dovedit zadarnice. Hotărârea avea să fie înde­plinită în15 decembrie 1986. Relatând pe larg istoria Mănăstirii Văcărești, acad. Dan Berindei a afirmat că acum există mai multe propuneri și proiecte de restaurare, dar: „Să fim realiști. Cred că și acest locaș se alătură atâtor alte locașuri care nu mai există“. În continuare, pr. prof. Florin ?ê?£erbănescu, consilier patriarhal, coordo­nator central pentru Patri­moniu Cultural „Constantin Brânco­veanu“ al Patriarhiei Române, a povestitpresiunile la care a fost supus îndeosebi patriarhul Iustin Moisescu pentru a muta patriarhia și contribuția pe care a avut-o patriarhul Teoctist pentru renunțarea la acestpro­iect aberant. Editura Basilica a Patriarhiei Române a publicat cu acest prilej lucrarea „Mănăstirea Văcărești din București – de la origini până astăzi“ de Octavian Ovidiu Marinescu.
Despre acei ani a vorbit și acad. Dinu Giurescu cu numeroase amănunte privind memoriile pe care le-a semnat împreună cu alți intelectuali și adresate conducerii de partid și de stat. Anume, cereau să se renunțe la demolarea Mănăstirii și să se găsească alte soluții. Semnau acad. Dinu Giurescu, acad. Răzvan Theodorescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Grigore Ionescu, Andrei Pippidi, Constantin Noica, Peter Derer, Grigore Leahu, Florin Rotaru ș.a. Pentru salvarea monu­mentului a luptat și Henriette Dela­vrancea – Gibory, fiica lui Barbu ?ê?£tefă­nescu Delavrancea, președinta de onoare a Uniunii Arhitecților. Se spunea că Nicolae Ceaușescu era atât de pornit să dărâme acest monument de istorie și cultură pentru că, în tinerețe,fusese închis la Văcărești. ?ê?£irul mărturiilor a continuat cu acelea ale dr. Traian Radu Negrei, director al Administrației Monu­mentelor și Patrimoniului Turistic și arh. Emanuel Alecsandru Papa­gheorghiu, director al Direcției Cultură, Învățământ, Turism de la Primăria Capitalei. Inițial,Ceaușescu ar fi dorit să construiască Tribunalul și arh. Grigore Leahu a vorbit despre cele 12 variante prezentate de specialiști ca tot atâtea posibilitățipentru a evita demolarea Mănăstirii. Machetele au fost înaintate la Comitetul Central, dar s-a făcut așa că va­rianta 12, considerată a fi ideală, „a fost pur și simplu dosită“. După demo­larea bise­ricii Văcărești, în anul 1989, Ceau­șescu a renunțat la construirea unui Tribu­nal pentru o gigan­tică sală de con­grese cu o capacitate de 12.000 mii de locuri.
Impresionantă a fost mărturia făcută de Radu Ciuceanu, directorul Institutului Național de Studiul Totalitarismului, pentru care istoria acestui monument are o dublă semnificație – ca fost deținut politic în această închisoare considerată atunci „o pușcărie de trecere“ și ca participant la lucrările de restaurare și valorificare a patrimoniului monastic. Prof. univ. Sorin Vasilescu care a vorbit despre acel „București care se duce“, izgonit de „zei“, odinioară unii, acum alții dar efectele dezastroasenu diferăprea mult.Au fost timpuri dramatice, când comportamentul totalitar al celor doi Ceaușescu era întreținut de excesul de zel al unor activiști de partid, de neglijența cu care s-a făcut demolarea care a favorizat multe furturi irespon­sabile. Pe deasupra, aici a fost turnat și un film … de război.
Prof. univ. Dan Mohanu este cel care a salvat de la distrugere o parte din frescele Mănăstirii și a descris destinul ambiguu al ceea ce a numit „frescelor călătoare“ în căutarea unui destinatar; un semnal de alarmă pentru că ele trebuie restaurate și conservate în spațiu prielnic,eclezial sau memorial. Ca într-un film au fost depănate multe amintiri cu rigoare de cercetător dar și cu emoția trăirii acelui timpale cărei răni încă dor. E nevoie ca toate să fie cunoscute și de tineri – destul de mulți prezenți în Aula Academiei – pentru care Văcărești înseamnă mai întâi mall-ul construit pe fundația pusă odinioară. Pe bună drep­tate, acad. Dinu Giurescu atrăgea atenția că acțiunea de a arăta autorităților politice că nu fac bine ceea ce-și propun este nu mai puțin actuală și azi „fiindcă sunt foarte multe de îndreptat în această țară“.
Dr. Florin Rotaru a citit un articol inedit al lui Constantin Noica, gânditorul care a încercat și el să facă ceva pentru a salva Mănăstirea, dar nu a avut nici pe departe sorți de izbândă. Una dintre problemele acute care se pun acum este arestaurării care ar trebui să fie făcută cu înalt profesionalism și cu mare răspun­dere. Pentru aceasta însă este necesară depășirea contradicției dintre „retorică și comportament“.
Acad. Răzvan Theodorescu, preșe­dintele Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual, unul dintre semnatarii acelor memorii rămase ca mărturie a luptei pentru cruțarea Mănăstirii, reme­morând acei ani, a spus că nu se poate pune problema reconstruirii. Sub coordo­narea sa, acum se lucrează la albumul „Un sfert de veac dela martiriul unui monument bucureștean – Mănăs­tirea Văcărești“ despre care a vorbit tânăra realizatoare Anca Beatrice Todireanu, muzeograf la Muzeul Municipiului București. E conștientă că nu va fi ușor dar e hotărâtă să ducă lucrul la bun sfârșit pentru a arăta importanța și frumusețea acestei mănăstiri, ca „să nu fie îngropată, e suficient că a fost distrusă“.

Elena Solunca Moise

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.