Acasă Părerea mea Un dictator bun e un dictator mort

Un dictator bun e un dictator mort

DISTRIBUIȚI

De ieri, lumea  e mai frumoasă pentru că s-a mai dus un dictator. ?ê?£tirea despre  moartea dictatorului libian Muammar Gaddafi i-a scos pe libieni în stradă pentru a se bucura cu adevărat. Abia acum, odată cu dispariția dictatorului, poporul libian poate trăi cu adevărat sentimentul de libertate. Momentele de euforie trăite pe străzi nu diferă cu nimic de bucuria egiptenilor, a irakienilor, a tunisienilor care au scăpat și ei de stăpâni ce se credeau nemuritori. Aceste evenimente confirmă încă o dată teoria că un dictator bun e un dictator mort, iar noi românii ar trebui să știm cel mai bine lucrul acesta. Dacă Ceaușescu nu ar fi fost ucis în decembrie 1989 și dacă ar mai fi trăit până astăzi, am fi avut mari șanse ca în mod democratic să ajungă din nou în fruntea țării. Memoria colectivă pare să fie mult mai scurtă decât ne-am fi așteptat, motiv pentru care puțini par să-și mai aducă aminte de anii de criză perpetuă din vremea ceaușismului. Cozile kilometrice la magazine unde nici măcar nu se știa ce se aduce, frigul permanent din case, programul de îndobitocire zilnică de la televizor și lipsa oricăror perspective au dispărut ca prin farmec și mulți îl regretă pe dictator pentru că ”ne dădea”. Ce-i drept dictatorul dădea case, slujbe, posibilitatea de a te duce măcar o săptămână în vacantă cu sindicatul și chiar cadouri la copii de Crăciun, după cum își amintea deunăzi la televizor o doamnă ce ar fi putut trece drept respectabilă. Numai că  acest cor nostalgic și nefericit uită că de fapt Ceaușescu ne luase cel mai preț lucru: libertatea. Libertatea de a visa, de a gândi, de a vorbi și chiar de a fi fericit. De altfel , toți dictatorii cad sub furia propriului popor abia atunci când oamenii nu mai au nicio fărâmă de libertate. Libienii aveau unul din cele mai mari PIB-uri pe cap de locuitor din lume. Aveau mâncare, bani, cam tot ce și-ar fi putut dori din punct de vedere material. Dar nu aveau libertate. Familia Gaddafi avea drept de viață și de moarte asupra poporului libian și asta i-a adus pieirea dictatorului.
Tocmai de aceea pentru nostalgicii care oftează adesea după dictatorul care ne dădea de toate, lecția oferită de poporul libian, urmată de moartea lui Gaddafi, ar trebui să fie momente de reflecție și de aducere aminte ale ”binefacerilor” dictaturii.

Iulia Nueleanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.