Acasă Cultură Pentru o legislație silvică performantă

Pentru o legislație silvică performantă

DISTRIBUIȚI

Convorbire cu acad. Victor Giurgiu

În bună tradiție academică v-ați afirmat mereu ca un apărător statornic al pădurii românești, exprimându-vă punctul de vedere deschis chiar dacă nu s-a ținut seama de el întotdeauna. De la o vreme, observ o anume îngrijorare…

Sunt îngrijorat deoarece membri Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a Camerei Deputaților au examinat recent Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic. În urma acestei examinări, au hotărât să propună plenului acestei Camere spre dezbatere Proiectul menționat, fiind astfel posibilă iminenta lui transpunere în lege, înainte de a fi analizat cu răspundere și îndreptat. În acest caz s-ar putea repeta cele petrecute cu cinci ani în urmă, când s-a adoptat Codul silvic actual, fără luarea în considerare a tuturor observațiilor și propunerilor prezentate de membri ai Academiei Române și Academiei de ?ê?£tiințe Agricole și Silvice, ca și de mai multe organizații nonguvernamentale de profil. Consecințele nedorite în practica silvică a acestei legi sunt acum la vedere.

Concret, la ce vă referiți?

O primă observație se referă la faptul că noul proiect de lege nu ia în considerare consecințele schimbărilor climatice asupra pădurilor și silviculturii țării noastre, consecințe evidente mai ales în zonele din sudul și sud-estul țării. Drept urmare, această nouă lege ar trebui să recunoască necesitatea adaptării pădurilor și a silviculturii la noile condiții climatice. Totodată, legea ar trebui să stimuleze acele acțiuni silvice care pot contribui la asigurarea siguranței alimentare, în sensul celor propuse de recenta dezbatere națională organizată pe această temă de Academia Română în colaborare cu Academia de ?ê?£tiințe Agricole și Silvice. În același sens, legea în cauză ar trebui să fie mai fermă și eficientă față de cea actuală în privința obligației silviculturii și agriculturii de a realiza sistemul național al perdelelor forestiere de protecție a câmpului agricol. Țin să subliniez că prevederile actualei legi sunt ineficiente iar transpunerea în practică a acestui grandios și important program este mereu tergiversată. Nici relația dintre pădure și criza energetică nu este luată în considerare.

Ce suprafețe ar trebui împădurite?

Este vorba de aproximativ trei milioane de hectare de terenuri puternic degradate din fondul agricol al țării și, deci, inapte pentru agricultură. În schimb, ele au un imens potențial entropic pentru declanșarea unor puternice și grave hazarde hidrologice – inundații – și geo­mor­fologie – eroziuni și alunecări de teren.

Actualul Cod silvic, din câte știu, prevede împădurirea a unei mari suprafețe…

E adevărat și în actualul Cod silvic s-a legiferat împădurirea a două milioane de hectare până în anul 2035. Dar, din păcate, surpriza nu a întârziat să apară. În ultimii cinci ani s-au împădurit anual de 70-80 de ori mai puțin decât era prevăzut! Or, în acest ritm de melc, reconstrucția ecologică a țării prin împădurirea imenselor terenuri netrebnice s-ar împlini în 2000 de ani! Față de această realitate incredibilă, proiectul menționat renunță deliberat la necesitatea împăduririi celor două milioane de hectare de terenuri degradate. Mai mult decât atât, legiuitorii par a se împăca cu starea deplorabilă în care se află o bună parte din fondul funciar al țării, care, fără să aducă venituri, generează în schimb, grave consecințe asupra mediului și economiei naționale.

Ce se va întâmpla cu pășunatul în pădure?

Din păcate, acest proiect de lege este indulgent nu doar pentru unele supraexploatări, dar și în ceea ce privește admiterea pășunatului în anumite păduri și în unele condiții, ceea ce potrivit legilor severe din trecut era interzis chiar și pentru vitele văduvelor de război (din cel de al doilea război mondial). Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, o foarte recentă lege (Legea pajiștilor) promovează conceptul de pădure pășunabilă. Astfel, se aruncă relația dintre silvicultură și agricultură cu peste un secol în urmă, sfidând renumitul „Pax fundi“, încheiat cu 90 de ani în urmă între agronomul academician Gheorghe Ionescu-?ê?£ișești și silvicultorul academician Marin Drăcea.

Alte îngrijorări?

Zilele trecute a avut loc o importantă dezbatere tehnico-științifică organizată de Comisia de științe silvice a Academiei Române și Secția de silvicultură a Academiei de ?ê?£tiințe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-?ê?£ișești“. Cu acest prilej a fost scoasă în evidență o drastică, incredibilă scădere a calității regimului silvic pentru pădurile retrocedate persoa­nelor fizice, unităților administrativ teritoriale, unităților de cult și altor structuri, punându-se în pericol aceste păduri, cu multiple consecințe pe plan ecologic și social. Din fericire, acest fenomen distructiv nu s-a extins și în cazul pădurilor statului administrate de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA.

Cine a generat aceste situații?

Factorul principal care a determinat stările menționate rezidă în modul defectuos în care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra pădurilor, contrar soluțiilor oferite de Academia Română, care a avertizat ferm încă din 1999, că „fără o legislație adecvată și prevederi instituționale specifice și suport financiar din partea statului, această necesară măsură va avea consecințe dramatice pentru echilibrul ecologic al țării“. Iată pentru ce viitorul Cod silvic trebuie să ofere acum soluții de îndrep­tare a acestor stări de fapt, luând în consi­derare „testamentul silvic“ al marelui om politic liberal Ion Brătianu (1821-1891), membru de onoare al Academiei Române. În 1881, în Parlamentul României, marele om politic spunea că „Pădurile sunt în genere necesare și indispensabile pentru a asigura buna stare a țării. ?ê?£i indiferent de natura proprie­tarului, când eu, omul de stat, văd că acest bun particular este necesar și distrugerea lui este un pericol social, atunci intervin cu puterea de stat pentru conservarea bunului.“ Acum, după mai bine de 130 de ani, este momentul ca politicienii noștri să intervină „cu puterea de stat“ pentru conservarea puținelor păduri ce ne-au mai rămas.

Înțeleg că sunteți rău necăjit…

O altă neliniște a noastră privește creșterea apetitului nestăvilit de lege a multor societăți și persoane alohtone pentru a deveni proprietari în pădurile autohtone, care vor să „facă legea“ în pădurile României. Totodată, proiectul legislativ propus este îngăduitor față de enormele daune aduse pădurii în procesul de exploatare a lemnului.

Mai sunt și alte probleme legate de mult discutatul Cod silvic actual?

Vedeți, la timpul oportun, ne-am exprimat dezacordul față de actuala lege silvică după care proprietatea forestieră poate fi fărâmițată prin moșteniri chiar și sub un hectar pentru care nu mai este posibilă o gestionare durabilă. În alte țări europene, în asemenea situații dreptul de moștenire se acordă astfel încât proprietatea să rămână în suprafață mai mare, condiție esențială pentru conservarea și gestionarea durabilă a acesteia.

Să înțeleg că noua inițiativă parla­mentară nu are și elemente viabile?

Desigur, noua inițiativă parlamentară are și prevederi binevenite pentru viitorul pădurilor țării, unele fiind convenite după prelungi confruntări între membri ai Comisiei de științe silvice a Academiei Române și parlamentari din legislativul anterior. Ne referim, de exemplu, la protejarea parțială a pădurilor virgine, la adoptarea principiului ocrotirii biodi­ver­sității, la interzicerea elaborării de studii sumare pentru amenajarea proprietăților forestiere mici, la legiferarea principiului primordialității obiectivelor ecologice ale silviculturii, la declararea ca fiind despădurite județele cu un procent de împădurire mai mic de 30% ș.a.

În concluzie?

Față de cele menționate mai sus, reconfirmăm observațiile noastre anterioare conform cărora Inițiativa legislativă pentru modificarea și completarea Legii 46 – Codul silvic /2008, propusă spre adoptare în Parlament în procedură de urgență. Deși conține unele certe îmbunătățiri, proiectul nu răspunde tuturor cerințelor majore actuale pentru gestionarea durabilă și performantă a patrimoniului forestier al țării. Iată de ce considerăm necesară elaborarea unui proiect pentru un nou Cod silvic la elaborarea căruia să fie implicată comunitatea academică din silvicultură precum și organizații neguvernamentale performante de profil.

?ê?£i până atunci?

Până la finalizarea acestui demers este posibilă promovarea unei inițiative parlamentare numai pentru anumite probleme punctuale extrem de importante și urgente, astfel încât să nu fie blocată activitatea din silvicultură.

Elena Solunca Moise

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.