Ca membri ai Aliantei Nord-Atlantice, europenii care s-au opus si au criticat politica Statelor Unite in Irak trebuie sa-si dea acordul pentru o implicare mai puternica a NATO in Irak, incepand de anul viitor, eventual preluarea sectorului controlat acum de polonezi, carora le ofera deocamdata sprijin logistic. Ideea a venit de la Washington, prin vocea secretarului de stat Colin Powell, prezent la reuniunea de la Bruxelles a ministrilor de externe, si are o importanta deosebita in contextul viitorului an electoral de peste Ocean.
Ca parte a blocului militar transatlantic, SUA trebuie sa cada la pace cu europenii cu privire la planurile de aparare ale acestora, de care americanii se tem ca de o incercare de subminare a NATO. De altfel, Powell a spus raspicat ca Washingtonul nu va accepta -structuri independente ale Uniunii Europene care sa aiba aceleasi functii ca si comandamentul NATO-. Ideea separatista a venit din partea Frantei, Belgiei si Luxemburgului, dar mare parte a planului a fost blocata de Marea Britanie, prin intermediul unui acord semnat saptamana trecuta.
Discutiile continua, au spus ambele parti, fara a face nici o legatura oficiala intre cele doua subiecte.
Targul este insa cat se poate de clar: daca lucrurile se deruleaza ca si pana acum, compromisul va oferi Administratiei Bush un ajutor nesperat intr-un Irak greu de securizat si totodata o noua misiune antitero Aliantei. Europenii vor primi, la randul lor, unda verde pentru ceva structuri de aparare independente, dar nu foarte, de NATO. Planurile privind crearea unui cartier general separat au fost uitate deja, la insistentele Londrei, iar echipa de planificare si coordonare a operatiilor va avea intr-o prima faza doar 30 de oameni, prea putini pentru a reusi strategii eficiente.
Raceala este deocamdata aceeasi de ambele parti. Potrivit -New York Times-, ministrii NATO au reactionat mai mult negativ la propunerea americana, unii dintre ei sugerand ca organizatia este deja foarte ocupata in Afagnistan. Este adevarat insa ca nici un oficial, nici macar cei din Franta sau Germania, nu s-a opus cu totul ideii.
Calea negocierilor ramane deschisa.
